Mofturi de ochelarist

“Când ajunse la locul de muncă al domnului Sisoe, Arsenie făcu: “Oh! Pardon!” şi fu cât pe aici să iasă. Domnul Sisoe era călărit de o tânără cu un brici în mână, pe jilţul directorial, el stând aşezat cu capul dat pe spate, având un şervet legat la gât, ea îşi aburcase un picior peste pulpele şefului lungindu-se cu briciul până la obrazul acestuia, care era acoperit cu spumă de ras; domnul Sisoe avea un cap de porc foarte lătăreţ, de o culoare ca a slăninii râncede, cu nişte urechi ridicate ca la câinii lup, dar frânte la vârf, cu nişte ochi foarte mici înfipţi în grăsime precum nişte nasturi albăstrui într-un om de zăpadă. Femeia, probabil o nouă secretară, avea un corp foarte drăguţ şi apetisant, purtând o rochie scurtă şi ciorapi albi ca de balerină; capul îi era de porc, dar mult miniaturizat, încât aducea cu cel al unei veveriţe; avea botul scurt şi destul de ascuţit.

– Cine-i? întrebă şeful de dedesubt; din poziţia în care îl imobilizase femeia care lucra cu briciul el nu putea privi decât în tavan.

– Un individ cu urechi blegi şi buze umflate, spuse femeia fără să întoarcă privirea de la ceea ce făcea în acel moment.

– Arsenie? făcu şeful.

– Eu sunt, aţi ghicit!” (fragment)

PĂREREA MEA

Am primit această carte pentru recenzie de la editura Tracus Arte (căreia îi mulțumesc) și din tot coletul primit, am lăsat-o spre final, deoarece nu eram prea convinsă despre ce e vorba în carte. Este un roman aparent simplu, dar de fapt foarte complex. Și spun complex pentru că fiecare cititor îl poate percepe în cu totul alt mod. Așadar, să încep prin a vă spune de ce i-am oferit doar 3/5 steluțe pe goodreads.

Deși mi s-a părut o carte destul de bună, care chiar merită descoperită, nu m-a ținut cu sufletul la gură decât până pe la jumătate. Mai apoi mi s-a părut că viața personajelor ia o întorsătură prea haotică și atenția mea s-a redus. Aveam așteptări mai mari de la acest roman, dar acestea au fost parțial înșelate.

Titlul s-ar putea să îl inducă în eroare pe cititor, deoarece instituția simbolizează (în opinia mea) societatea de rând și felul în care noi, oamenii, suntem supuși la numeroase tipicuri absurde sau inutile. Locul de muncă este pentru mulți o corvoadă, iar acest roman vă prezintă o perspectivă ce alunecă ușor spre fantastic, deoarece ceea ce i se întâmplă lui Arsenie este mai mult decât ieșit din comun.

Deși stilul cărții este destul de dificil pe alocuri, sunt scene care te amuză și te binedispun. Acțiunea cărții devine la un moment dat halucinantă și te trezești că personajul simplu cu care ai făcut cunoștință la început are o viață desprinsă din fantastic și la un prag de dezastru.

Mi-a plăcut însă umorul de care dă dovadă autorul în crearea acestui roman și felul în care se joacă cu personajele sale. Personajele, deși nu sunt foarte numeroase, reușesc să te introducă într-o atmosferă aparte, iar dacă ar fi să menționez un personaj preferat, nu l-aș putea omite pe Arsenie. Săracul de el, este chinuit de viață cum credeți-mă, că niciunul dintre noi nu am vrea. Ba se rătăcește, ba își pierde soția, ba se trezește în locuri ciudate. Nici Sisoe nu face excepție, deoarece face tot felul de lucruri ciudate.

Mi-aș fi dorit ca romanul să prezinte un conflict mai bine pus la punct și să nu mă zăpăcească atât de tare. În rest, veți descoperi un roman ciudat care s-ar putea s vă placă mai mult decât mie. Recomand cartea celor care vor să citească o carte puțin altfel.