povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 8 septembrie 2009
Personaj principal, Martin Probst, crescut în zona germană din St. Louis, la 18 ani a demarat o afacere cu demolări şi doi ani mai târziu şi-a extins investiţiile în zona construcţiilor ; a ridicat Arcada Gateway - un simbol arhitectonic al oraşului şi mai apoi un spital, un liceu, un complex de birouri, a construit o bandă de şosea. Candidat pentru toate funcţiile locale şi statale, om bogat şi influent. Căsătorit cu Barbara, o femeie cu temperament sexual vulcanic. Bărbatul realizat Probst duce o viaţă fericită de familie, descriindu-ni-se încă de la început o scenă intimă dintre el şi nevasta lui, Barbara, într-un stil direct dar nu explicit, autorul fiind departe de expresiile unor Palahniuk sau Irwine Welsh. Romanul te izbeşte cu scenele lui din viaţa tentaculară a oraşului american, fără a scabros - porno.In acelaşi timp, Franzen ştie să te surprindă. După ce mai apar alte evenimente, ca de exemplu frământările fiicei lor, Luiza, atrasă de un amor ce constituie pentru ea şi o evadare din modul strict în care este educată şi supravegheată, din nou senzuala Barbara trăieşte scene de extaz erotic, fragmentul lungindu-se plăcut – Franzen nu face economie de hârtie – până când ni se dezvăluie că bărbatul cu care se desfată soţia magnatului Probst nu este Probst, ci un membru de origine indiană al staff-ului din oraş. Sunt multe personaje, a căror poveste se întrerupe într-un moment interesant, pentru ca autorul să revine la altele, pe care le lăsase tot în poziţii aproape fără ieşire. Este tehnica lui Franzen de a te ţine încordat. Fata lui Probst, Luiza, fuge de acasă cu un fotograf despre care ea află că era bisexual, etc. Alt personaj important: Jammu , şeful poliţiei din St. Louis, femeie seducătoare, venită din India şi aducându-şi după ea de acolo persoane de mare încredere, cu care pune la cale acţiuni deosebit de periculoase (atentate, răpiri) , pe care tot ea le „rezolvă” magistral. Un personaj interesant este Singh , omul ei de încredere din poliţie, abil, cultivat , dur, de o supunere de neînchipuit faţă de şefă , dar din admiraţie în primul rând şi nu din spirit de disciplină. Se desfăşoară o luptă între cei care doresc fuziunea administrativă a oraşului propriu-zis cu zona regională adiacentă şi o grupare conservatoare care susţine că separarea ar fi avantajoasă pentru controlul infracţionalităţii şi păstrării tradiţiilor educaţionale benefice. Imigranta Jammu, venită din poliţia indiană şi ocupând funcţia supremă de conducere în poliţia oraşului St.Louis, este de partea fuzioniştilor, urmărind să-şi extindă puterea – afaceri imobiliare subterane, prin interpuşi de origine indiană, manevrarea oamenilor importanţi în susţinerea intereselor ei, etc. Folosirea de prostituate ca Devi, o fată (adusă tot din India) pentru convingerea cu mijloace sexuale a membrilor consiliului oraşului să voteze pentru fuziune, şi multe alte poveşti care se întrepătrund, răpirea Barbarei, uciderea ei, seducerea lui Probst de către însăşi Susan Jammu, împotrivirea generalului Norris, acţiunile acestuia împotriva lui Jammu, toate par că nu încap în 578 de pagini cât are romanul. La fiecare două trei pagini apare câte un personaj cu povestea lui, dar toate istoriile individuale reflectă lupta pentru putere, influenţă politică şi socială, afaceri sub protecţia poliţiei şi funcţionarilor din Consiliul Municipal, etc., etc. Franzen este un povestitor cu nesecate resurse, şi la sfârşit cartea îţi dă impresia că mai putea continua , suntem numai în anul 1984. Un prozator de deosebită forţă, construcţia complicată stându-i la îndemână, dând impresia mereu că mai are ceva de spus deşi o grămadă de amănunte sunt incluse în roman cu voluptate, iar citind simţi că trăieşti efectiv în oraşul St.Louis din SUA . Dacă aşa arată romanul lui de debut, nu este de mirare că a urmat „Corecţii”, o carte atât de profundă şi de complexă.

0 comentarii: