povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 10 septembrie 2009
atlasRomanul Atlasul norilor cuprinde şase povestiri cu acţiuni plasate în perioade diferite, cu personaje diferite, naraţiuni despre care cu greu se poate spune ce anume le leagă pentru a forma un singur roman. Cel mai mult mi-a plăcut capitolul „Jurnalul din Pacific al lui Adam Ewing”, care relatează călătoria pe mare a unui notar american, cu numele pomenit mai sus, în perioada navigaţiei cu pânze.

In timp ce călătorii de pe corabie erau fascinaţi de faptul că în drumul lor pe apă prin Mările Sudului, puteau vedea oriunde peisaje mirifice, personajele de pe navă îşi urmăreau interese de îmbogăţire chiar vânându-se unii pe alţii, cu toate că „averile” puteau fi depistate mai ales în porturile şi pe ţărmurile unde acostau.

Povestea, întreruptă brusc la mijlocul frazei după vreo 50 de pagini, se reia după câteva sute de pagini şi încheie volumul. Atmosfera acestui pasaj aminteşte de scrierile lui Herman Mellvile, şi trezeşte nostalgia după cărţile cu aventuri pe mare, precum Aventurile lui Gordon Pym de Edgar Allan Poe sau Lupul de mare de Jack London. A doua povestire în ordinea în care m-a impresionat este cea în care Luisa Rey, o femeie inteligentă şi frumoasă (este un pic de clişeu în conturarea acestui personaj) reporter de investigaţie la o importantă revistă reuşeşte să lupte cu succes contra unei corporaţii care avea o activitate foarte periculoasă pentru omenire. Luisa scapă de câteva ori de asasini care aveau ordin s-o anihileze, la un moment dat este aruncată cu maşină tot în mare de pe un pod, dar - suspansul durează câteva capitole – autorul se-ntoarce la ea şi aşa mai adeparte, aici nu mai vreau să vă mai spun pentru a nu vă strica plăcerea.

Altă povestire interesantă este cea numită „Cumplitele încercări ale lui Timothy Cavendinsh”, unde un personaj bogat dar plin de datorii, cere sprijinului fratelui său pentru salvarea de la faliment şi de alte consecinţe juridice mai dure. Primeşte un ajutor nesperat fiindcă nu se afla în relaţii bune cu fratele său, acesta plătindu-i cu anticipaţie şederea într-un hotel luxos şi dicret. Timothy Cavendinsh este deosebit de bucuros că a scăpat de atacurile avocaţilor creditorilor, plus că putea să huzurească cu nesaţ. Curând senzaţia lui de bine se destramă, constatând că de fapt acolo era o clinică de nebuni. Mai departe – scrie în carte.

Istoria lui Timothy Cavendinsh mi s-a părut cea mai plină de umor dintre toate. Dar ce este Atlasul norilor? Este titlul unei compoziţii muzicale ale unui anume Robert Frobisher, prieten cu cercetătorul Sixsmith, lucrare muzicală – un sextet despre care se spunea că aduce sărutul morţii tuturor celor care-l interpretează. Rufus Sixsmith era un om de ştiinţă care întocmise un raport secret cu privire la unele cercetări deosebit de nocive realizate de corporaţia la care lucra. Plătise cu viaţa pentru acest raport (sinucidere sau crimă ?) şi ziarista Luisa Rey caută să pună mâna pe acel raport.

In carte mai sunt incluse şi două istorii, una a unei clone numite Sonmi- 451, şi alta a unui cetăţean numit Zachary, trăitor într-un viitor postapocaliptic. Acestea sunt bine realizate din punct de vedere literar, dar nu au cursivitatea şi atractivitatea celorlalte. Până la urmă este uimitor că toate aceste povestiri sunt scrise de aceeaşi mână. Un cititor mai pretenţios (nu ştiu decât cine, aşa în general) ar putea afirma că istoriile sunt adunate forţat în acest volum care depăşeşte 600 de pagini.

Dacă autorul ar fi întrebat de ce anume a folosit acest procedeu de construire a unui roman, habar nu am ce ar răspunde, dar ar avea în mod sigur un argument : pentru plăcerea lecturii.

In încheiere am să redau un citat dintr-un discurs ţinut de un pastor aflat pe vasul cu care călătorea prin Mările Sudului notarul Adam Ewing :
„ - Intotdeauna am susţinut că Dumnezeu se manifestă, în Lumea noastră Civilizatoare, nu prin Miracole, ca în vremurile Biblice de mult apuse, ci prin Progres. Progresul este acela care ajută Omenirea să urce scara care duce spre Divinitate.[…]. Cel mai sus pe această scară se află, dintre toate neamurile, Anglo-Saxonii. Latinii stau pe o treaptă sau două mai jos. Şi mai jos sunt Asiaticii – o rasă de oameni muncitori, nimic de zis, cărora le lipseşte vitejia noastră de Arieni. Sinologii insistă că şi ei aspirau la măreţie mai demult, dar unde este vre’un Shakespeare cu ochi oblici, ai ? Sau vre’ un Da Vinci cu pielea gălbejită ?”

0 comentarii: