povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 10 septembrie 2009
barbatiPe frontispiciul clădirii în care se află librăria Cartureşti se află o reclamă uriaşă reperezentând coperta cărţii"Bărbaţi care urăsc femeile" de Stieg Larsson (autor suedez). Când am văzut-o mi-am amintit de o cronică făcută la această carte de Dan C. Mihăilescu în Evenimentul zilei (dacă nu mă înşel). Criticul spunea că n-a mai citit o astfel de carte din adolescenţă, când dădea gata un tom voluminos în câteva ore.

De data aceasta Dan C. Mihăilescu spune că a citit cu atâta pasiune încât nu s-a oprit din lectură nici când făcea şniţele. Cu o mână manevra întoarcerea şniţelor pe plită şi cu alta ţinea cartea din care citea cu nesaţ. Am cumpărat volumul dornic de o lectură de zile mari, cu toate că nu-mi mai plac romanele poliţiste. Am început să bag în mine pagină după pagină, tot aşteptând senzaţia de care vorbea Dan C. Mihăilescu.

Este adevărat că povestea curge uşor, dar are ceva dintr-un reportaj inventat. Fel de fel de date economice, cotaţii bursiere, descrieri de imperii financiare, etc, toate născând întrebarea : ce caută aceste prezentări într-o carte cu pretenţii literare? Acţiunea se conturează cu greu, după vreo sută şi ceva de pagini – inutile, aş spune eu, când – în sfârşit - eroul principal, ziaristul de investigaţie Mikael Blomkvist, şi asistenta sa ultrainteligentă, pornesc o anchetă comandată de un magnat bătrân - Henrik Vanger, care le cere să dezlege misterul dispariţiei unei fete din familia sa în urmă cu 30 de ani.

Şi acesta era doar primul volum din trilogia numită Millennium. In timp ce citeam şi iţele se încurcau tot mai rău, o amestecătură de fapte şi amănunte care nu-mi produceau nicio plăcere, îmi ridicam din când în când privirea spre raftul bibliotecii în care aşezasem cu pioşenie cele două volume ale „Omului fără însuşiri” de Robert Musil. Deodată m-am trezit aruncând cât acolo "Bărbaţii care urăsc femeile". Ajunge ! am zis cu voce tare şi am luat din raft "Asasina cultivată" de Enrique Vila-Matas. Am recunoscut imediat amprenta scrisului de valoare.

0 comentarii: