povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
bartlMicul roman a lui Herman Melville, Bartleby. O povestire de pe Wall Street, constituie o surpriză printre creaţiile autorului celebrei cărţi Moby Dick .
Un bătrân proprietar de birou de avocaţi angajează un tânăr. Este Bartleby, un bărbat neobosit, care nu face pauză de prânz muncind de dimineaţă până seara cu un ritm constant, nedând nici un semn de plictiseală faţă de activitatea sa. Nu se plânge de salariu – nu prea mare, de volumul de muncă, foarte mare sau de condiţiile de lucru – un fel de chilie din spatele unui paravan, camera de lucru fiind împărţită cu alţii.

Când are timp liber Bartleby stă mult timp nemişcat, cu mâinile la spate, privind prin fereastră peisajul, adică un zid anost. Nu spune nimic despre nimeni, nu-l caută nimeni. Colegii se uită la el cu oarecare aversiune, fiindcă prea iese în evidenţă prin râvna lui şi prin gradul mic de dorinţe personale. Până într-o zi când se-ntâmplă ceva extraordinar : patronul îi cere un serviciu neînsemnat, să bifeze o listă de clienţi, la care Bartleby îi răspunde impasibil: „Prefer să nu!”. Patronul nu înţelege şi insistă : „Adică nu vrei să faci treaba asta ? ”. „Prefer să nu o fac !” răspunde Bartleby. „Cum adică ? Refuzi sarcina pe care ţi-o dau ?” „ Prefer să nu o fac !” repetă Bartleby, cu ton egal, impasibil.

Ceilalţi salariaţi din firmă asistă la scenă cu gurile căscate. Deşi munceşte în continuare la fel de sârguincios, când patronul îi solicită mici servicii Bartleby răspunde la fel: „Prefer să nu”. Propoziţia are o rezonanţă ciudată, arătând că nu este vorba de o atitudine împotriva celui care-i dă dispoziţii, ci un fel de reacţie profundă a personajului, care parcă se lasă pradă unui impuls interior mult mai puternic decât el. Spune că „preferă” să nu facă o anumită acţiune, indicând faptul că ar putea să aleagă între a acţiona sau nu, între a se supune unei dispoziţii normale venită de la şeful lui ierarhic şi a se revolta, neexecutând ordinul. Din evoluţia lui ulterioară rezultă că preferinţa lui este atât de puternică încât face orice, sacrifică totul pentru a-şi satisface preferinţa, la fel ca un drogat căruia i se spune că dacă nu renunţă la narcoticul respectiv va muri – dar el tot nu se opreşte din consumul drogului. Ciudat este şi faptul că la un moment dat, văzându-l că nu prea mai mănâncă , patronul îi plăteşte nişte mese regeşti, pe care el le refuză („Prefer să nu”) precizând :„Dar nu sunt mofturos!”.

Tocmai când patronul vroia să-l concedieze, Bartleby îl anunţă că nu va mai lucra nimic. ”De ce ?” „Prefer să nu mai lucrez”. Patronul rămâne descumpănit. Deşi nu mai munceşte deloc Bartleby continuă să vină la serviciu. Sfârşitul povestirii este trist, tragic. Este un personaj atipic pentru proza clasică, amintind de cele două creaturi care-l aşteptau pe Godot din piesa lui Samuel Beckett. O inacţiune care-şi pierde sensul prin persistenţa ei dezumanizând personajele prin iraţionalitatea lor.

0 comentarii: