povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
barricoImpetuosul domn Rail, un tânăr proprietar al unei fabrici de produse din sticlărie, avea atâtea comenzi încât abia le mai putea face faţă. Orăşelul englez Quinnipak se mândrea cu singura intreprindere care participa din plin la avântul industrial de la jumătatea secolul XIX. Pahare în formă de pantof, 820 de metri pătraţi de sticlă colorată pentru noile vitralii de la Saint-Just, o sferă cu diametrul de optzeci de centimetri pentru grădinile Casei Regale, etc. De multe ori, fără să-şi scuture praful din călătoriile sale şi fără să salute pe nimeni , dădea fuga spre fabrica sa să lanseze comenzile în lucru. Avea în oraş un sediu frumos şi o nevastă frumoasă, pe Jun Rail, dar ambiţiile lui erau foarte mari : vroia o cale ferată, numai a lui. Celebrul inginer Bonetti veni personal să preia comanda pentru linia ferată, bucuros că oraşul Quinnipak va fi legat de o altă localitate, dar domnul Rail nu putu să stabilească destinaţia. Ştia că poate să plătească pe loc 200 de kilometri de cale ferată. Bun. Incotro să meargă trenul, că doar ăsta-i sensul lui, să lege un oraş de altul.

Enervat, domnul Rail îi spune că singurul rost adevărat al unui tren este să alerge pe suprafaţa pământului cu o viteză pe care nici un om nu-i în stare s-o aibă. Pe moment muncitorii instalară pe pajiştea din josul conacului domnului Rail, 200 de metri de şină de cale ferată, pe care aşezară o locomotivă. Intregul orăşel este prezent la proba vehiculului. O numiră Elisabeth, cu dragoste. Apoi mecanicii o porniră şi viteza ei ajunsese fantastică. Un monstru din metal negru pufăia şi-şi rotea uriaşele roţi cu o forţă teribilă. Lumea rămăsese cu gura căscată, fiindcă şina avea numai două sute de metri şi bolidul nu avea ce alege din aşa ceva. Atunci toată adunarea strigă într-un glas : FRÂNAŢI !!!. După care se instală o linişte perfectă. Cu calm, unul din oamenii veniţi din capitală trase de o frânghie. Elisabeth slobozi în văzduh un şuierat străpungător. Alt domn trase de o pârghie înaltă cât un copil. Se ţintuiră cele patru roţi ale lui Elisabeth.” Treizeci de centimetri” – zise unul dintre domnii veniţi din capitală coborând din marea locomotivă.Atât mai erau până la capătul şinei. Chiar mai puţin. Deocamdată. Totul era bine şi frumos .Mă rog, nu chiar totul fiindcă domnul Rail îşi aduse din călătoriile lui un fiu cu pielea măslinie, punând-o pe jar pe frumoasa lui soţioară.

Fiindcă nebunia epocii era în continuă expansiune, la domnul Rail se prezentă marele arhitect Hector Horeau, cu proiectul catedralei de sticlă . Era vorba de Crystal Palace, pentru care avea nevoie de bucăţi foarte mari de sticlă, dar nu groase, subţiri de trei milimetri. Horeau spuse că va face o structură din metal ce va ţine împreună învelişul imens de sticlă. Va ridica o hală uriaşă: Crystal Palace. „O să coste mult” spuse domnul Rail. „Dar o să ne îmbogăţim” replică arhitectul. Domnul Rail, care-şi vedea locomotiva de pe veranda casei sale, vroia să mai construiască 400 de kilometri de cale ferată. Investi totul în proiectul lui Hector Horeau. Până la urmă s-a construit la Paris o hală imensă din sticlă, cu nervuri fine din metal. Mai departe nu vă povestesc ce s-a-ntâmplat, deoarece multe lucruri începute şi rereuşite la sfârşitul secolului al XIX – s - au realizat mai târziu. Dar atunci era perioada marilor vise care se puteau pune în practică. Poate că şi armonia din cadrul unei familii are importanţă în ceea ce priveşte norocul şi succesul. Fiindcă băiatul născut de o târfă din ţinuturi exotice a făcut dragoste cu frumoasa Jun, soţia domnului Rail.

Faptul deşi nu are nici o legătură cu avântul industrial, se pare că a avut totuşi o influenţă nefastă asupra norocului domnului Rail. Cartea lui Baricco, reprezentând romanul lui de debut, conţine o lume deosebit de vie, pulsând de viaţă . O lectură care te încântă şi te ameţeşte ca o primăvară timpurie.

0 comentarii: