roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 10 septembrie 2009
978-973-689-258-5.promoRomanul Cronicarul sportiv arată încă o dată că familiile nefericite sunt un subiect interesant. Frank Bascombe, scriitor ratat, este cronicar sportiv la o revistă. Trăieşte în New-Jersey şi întâmplările din carte se petrec într-o perioadă de Paşti. In zorii Vinerei Mari se întâlneşte cu soţia sa, de care este divorţat, într-un cimitir în care este înmormântat fiul lor Ralf, mort la vârsta de nouă ani din cauza unei boli necruţătoare.

O maşină de poliţie încetineşte viteza, urmărind siluetele probabil dubioase pentru poliţişti, ale bărbatului şi femeii care se întâlnesc pe întunericul dimineţii într-un cimitir. Bănuiau vreo întâlnire deşucheată între cine ştie ce boschetari care-şi găsiseră acolo locul pentru o partidă de sex. Situaţia era cu totul alta, şi mai mult decât atât, reiese din întânirea celor doi că aveau multe în comun, sentimente puternice unul pentru celălalt, iar trecutul îi legase iremediabil, chiar dacă divorţaseră. Vieţile lor o luaseră pe căi diferite de la despărţirea lor, dar nu rezulta că duseseră la o situaţie sufletească mai bună.

Frank se cuplează cu asistenta medicală Vicki Arcenault. Soţia lui, numită X, are şi ea relaţiile ei. Frank Bascombe are o activitate intensă datorită muncii la revistă, se deplasează mereu în diferite locuri pentru interviuri, cunoaşte multă lume, are aventuri scurte cu diferite tipe prin moteluri, etc. Interesantă este scena sărbătoririi Paştelui, acasă la Wade Arcenault, tatăl amantei sale Vicki. Wade este sexagenar, dar este căsătorit cu o femeie de vreo 30 de ani mai mică, Lynette, care-i face ochi dulci lui Frank. Ironiile se fac fară reţineri, Lynette cu privire la vârsta şi „putinţele” lui Wade, Vicki atacând-o pe soţia tatălui ei care putea să-şi aleagă un bărbat mai tânăr.

Curios este că nimeni nu se ceartă şi nu se supără – cred că la români în urma vorbelor acelea reieşea o bătaie pe cinste – totul se discută deschis, americăneşte, neieşindu-se din atmosfera de petrecere.

Frank este membru al Clubului Bărbaţilor Divorţaţi din oraş, de unde se pricopseşte cu un companion cam ciudat, Walter Luckett, personaj care-i dă din ce în ce mai multă atenţie, astfel încât într-o seară îl găseşte în camera lui. Frank avea un imobil spaţios şi un chiriaş pitoresc, un negru pe nume Bosobolo (apropo, am voie să spun „negru” în loc de „afro-american”, mai ales acum după schimbările de la Casa Albă ?). „Majordomul mi-a deschis!” îi spuse Walter. Acest personaj, Walter Luckett, trăieşte frământări interioare dincolo de limita normalului, fapt pe care Frank nu-l percepe la început.

Walter inveşteşte în Frank toate sentimentele sale, ca şi cum acesta din urmă i-ar înlocui nevasta. Nu vă mai spun ce se-ntâmplă pănă la sfârşit cu Walter. Senzaţia pe care reuşeşte să o inducă autorul pe parcursul celor 446 de pagini este una de nesfărşită melancolie, de sfâşiere sufletească concomitent cu o ciudată alinare, pe măsură ce se intră tot mai mult în drama personajelor. Este ceva cam de genul „e trist dar aşa trebuie să fie”. In ciuda felurilelor întâmplări, Frank Boscombe îţi iubeşte soţia de care a divorţat. Iată un citat : „Uneori, mi se întâmplă să mă trezesc din somn dimineaţa şi să o văd pe X lungită lângă mine, respirând regulat, dar să nu o recunosc! Nu ştiam nici măcar în ce oraş mă aflam sau câţi ani aveam, sau ce fel de existenţă trăiam, atât de cufundat eram în starea aceea de ciudată de visare”.

0 comentarii: