roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
degeteDe-a lungul timpului s-au scris capodopere. Dar ce se scrie acum ? Există clasici în viaţă ? Dacă ne gândim la J.D. Salinger, care s-a retras cu mai bine de 20 de ani în urmă la o cabană în munţi (în America), putem constata că este un scriitor studiat în şcoli, cunoscut, apreciat, adulat şi fără îndoială valoros, clasic. Şi care trăieşte. Nu mai scrie, nu mai dă interviuri. Nu ştiu dacă are televizor. Ştiu doar că îşi duce viaţa foarte izolat atât faţă de lume cât şi de mijloacele moderne de care noi nu ne putem lipsi (computer, Internet, telefon mobil). Orice se poate presupune, dar că celebrul Salinger, autorul romanului „De veghe în lanul de secară” nu apreciază traiul şi civilizaţia modernă, asta este clar. Ori s-a scârbit de modul de viaţă actual, ori îl consideră nociv.

Apropo de astfel de retrageri din viaţa publică, noi am avut un actor pe nume Dragoş Pâslaru, care deşi era printre reprezentanţii de frunte ai artiştilor români, jucând în multe filme, s-a „refugiat” după anul 1990 la Mănăstirea Frăsinei, din judeţul Vâlcea, devenind fratele Vasile. A fost unul dintre participanţii la manifestaţia anticomunistă din Piaţa Universităţii. La un moment dat, s-a lansat despre el zvonul că ar fi fost legionar. Cine a orchestrat un astfel de fantasmagorie ? Nişte specialişti în problemă, din rândul acelora care au comandat la televiziunea bulgară, foarte urmărită în perioada de dinainte de 1989 şi imediat după aceea încă vreun an cel puţin, difuzarea unui film despre Piaţa Universităţii în care se „demonstra ” că în corturile din Piaţă se practica prostituţia şi se consumau droguri pe rupte, iar demonstranţii, elemente declasate, după ce vizitau respectivele corturi ieşeau şi ca-n transă, începeau să strige „Jos comunismul!” şi „Jos Iliescu!”. Printre aceste elemente descompuse - un termen la modă – era şi actorul Dragoş Pâslaru, „legionar”. Multă lume nu l-a văzut în mod direct în Piaţa Universităţii pe Dragoş Pâslaru, - mai ales cei din provincie, dar l-au văzut în filme în care a jucat roluri de legionar. ”Ăsta e, puneţi mâna pe el!” au strigat atunci elementele pozitive şi bine manipulate ale societăţii. Şi Dragoş Pâslaru a părăsit această lume civilă, plină de confuzii şi răutăţi, şi s-a retras la o mânăstire. Urmăresc peste tot, din curiozitate, vreo ştire despre el, ce mai face, ce gândeşte, etc., dar nu găsesc nicăieri aşa ceva.

Revenind la ceea ce scriu autorii în ziua de azi, iată un exemplu : Filip Florian. A scris prima lui carte la 37 de ani, părăsind în mod special Bucureştiul şi stabilindu-se la Sinaia, pentru a lucra. A primit o moştenire şi s-a putut dedica scrisului, fără grija banilor. Romanul lui, Degete mici , are ca temă viaţa dintr-un mic orăşel, tulburată de găsirea unei gropi cu schelete umane, presupusă ca rezultat a unei execuţii staliniste de prin anii 50 ‘, sau a vreunui castru roman, sau a unor oase ale unor oameni preistorici. Lung prilej de bârfe şi de comentarii. Reconstituirea unei atmosfere specifice unui orăşel din perioada frământată de la sfârşitul secolului trecut, cu bătrânele singuratice şi resemnate, tratându-te cu dulceţuri de casă şi cafele, cu tipuri caracteristice de oameni hârşiţi printr-o istorie nemăreaţă, etc, este făcută cu talent şi fină ironie. Scrisul este minuţios, elaborat cu preţiozitate de filigran. Sunt câteva personaje foarte bine construite.

Este subliniat caracterul duplicitar oamenilor din orăşelul de munte. Calitatea creaţiei constă în faptul că efortul nu se vede, nu se ghiceşte, rămânând numai efectul – un roman cu valenţe de operă clasică. Ai crede că este o traducere de Henry James.

0 comentarii: