povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
extrem de tare si incredibil de aproapeUn băieţel de nouă ani ani găseşte o cheie printre lucrurile tatălui său mort în urma atentatului din 11 septembrie 2001 din New-York şi se apucă să străbată oraşul aiurea să descopere la ce anume s-ar potrivi cheiţa. Neînţelegând logica atentatului şi nici dispariţia unui om în putere cum era tatăl său îşi pune toată energia şi speranţele în aflarea secretului cheiţei ca şi cum aceasta i-ar aduce toate rotiţele la loc în minte şi va găsi explicaţii pentru lucrurile care-l dor.

Oskar – aşa îl cheamă pe băiat – scormoneşte o tragedie, el aflându-se în mijlocul ei, intrând în contact cu diferiţi oameni pe care îi întreabă dacă îşi aduc aminte de tatăl său. Singura indicaţie de căutare este cuvântul „Black ” scris în cutia în care găsise cheiţa iar căutarea lui are tot atâtea şanse câte au fost – judecate prin simetrie – ca tatăl său să fie omorât într-un atentat la care nu se gândise nimeni, nu şi-l imaginase cineva: un atac direct cu un avion întreg trecând printr-un zgârie nori în Manhattan. Luând adrese şi numere de telefon din „Pagini aurii”, ia contact cu diferiţi oameni de fel de fel de categorii (şoferi de taxi, şomeri, prostituate, bogătaşi excentrici) şi discuţiile cu aceştia sunt pline de farmec, adevăruri, felii de viaţă.

Ciocnirea dintre inocenţa copilului care cu timpul nici nu mai simte durerea pierderii tatălui, şi problemele de trai ale diferitelor persoane din New-York capătă un aspect straniu, uneori înduioşător, alteori comic. Oskar pare a-şi face o familie mare din toţi oamenii pe care-i cunoaşte ca şi cum comunitatea respectivă ar putea înlocui absenţa tatălui său. In familia sa mai existau ciudăţenii, precum bunicul care nu vorbea şi avea imprimat pe o palmă „da” şi pe alta „nu”, comunicând în felul acesta. Oskar are o colecţíe neobişnuită, numită „ Chestii care mi s-au întâmplat”. Este compusă mai ales din fotografii, pagini cu două trei cuvinte pe ele sau chiar cu pagini goale. Are casete de casetofon cu tot felul de zgomote, printre care una în care sunt înregistrate sunete emise de oameni în cădere dintr-un bloc incendiat. Jonathan Safran Foer este un scriitor deosebit de dotat, având mijloacele să taie-n carne vie dar făcând evenimentele suportabile transmiţându-le cititorului ca pe nişte halucinaţii.

Investigaţiile lui Oskar, însoţite de inocenţa gândirii unui copil care nu pricepe răutăţile lumii dar le constată cu mare acuitate, creează o tensiune morală intensă. O carte foarte bună care se citeşte pe nerăsuflate.

0 comentarii: