roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 8 septembrie 2009
glamoVictor Ward, numit şi Victor Johnson, este un tânăr care se învârte în cercurile lumii bune americane, fiind fotomodel şi actor. El îşi poveşteşte aventurile intrând în foarte multe amănunte. Detaliile sunt aşa de numeroase încât nu se mai înţelege la un moment dat de ce pozează pentru o anumită revistă, de ce are anturajul de oameni avizi de succes şi publicitate şi de ce femeile sunt înnebunite după el. Vreo două sute de pagini (din şase sute) sunt pline de indicaţii de filmare, de discuţii scurte între diferiţi protagonişti, de descrieri de petreceri care se confundă cu şedinţele de filmare, de scanarea interioarelor luxoase sau a felurilor de mâncare şi deseori senzaţia de autenticitate este accentuată de introducerea de personaje reale din lumea creatorilor de modă sau a actorilor şi actriţelor, Cameron Diaz, Angelina Jolie, Alec Baldwin, Antonio Banderas, Johnny Depp, Cindy Crawfort, Demi Moore, Michael Douglas, etc. Aproape de fiecare dată când se-mbracă se specifică mărcile hainelor, Armani, Versace, etc., chiar şi a chiloţilor Calvin Klein.

Un aspect insolit este faptul că Victor e filmat tot timpul, nu numai când se află pe platourile speciale, şi chiar femeile cu care face sex când sunt întrebate câte ceva caută foile cu scenariu ca să ştie ce să răspundă. In felul aceste se creează o senzaţie de reality-show. Şi de viaţă artificială a protagoniştilor.Viaţa care este trăită la maximum, cu droguri, cu sex, conflicte pentru femei, consum de andrenalină. Până la urmă enumerarea felurilor de îmbrăcăminte aparţinând unor celebre case de modă nu mai dă senzaţia de lux, ci chiar de uniformitate iar existenţa în permanenţă a unor scenarii sugerează că protagoniştilor li se servesc nu numai băuturi scumpe dar şi cuvinte astfel încât ei să nu aibă nevoie de nici un efort de gândire. De aici rezultă şi umorul, pentru că atunci când Victor Ward îşi întreabă partenera de sex dacă se simte bine, ea se uită în foile pe care era scris scenariul şi răspunde: „Da.”. Partea cea mai curioasă a prozei este că deşi nu se-ntâmplă nimic extraordinar – este descrierea vieţii unui tânăr model american – cu toate acestea scrisul este foarte palpitant şi se citeşte dintr-o răsuflare. Faptele, personajele, întâmplările se înmulţesc tot mai mult. Victor nu are timp nici să doarmă din cauza ofertelor tot mai intense de viaţă. Drogurile sunt peste tot, în restaurante, în baruri, în camerele de hotel, în birourile de lucru. Femeile sunt parcă nişte păpuşi gonflabile vii. Din două vorbe în restaurant se ajunge în pat în vreo cameră. Sau într-un W.C. Muşchii lucraţi frumos la sală sunt la mare preţ. Victor are în mod firesc relaţii sexuale şi cu bărbaţi şi cu femei.

La un moment dat romanul o ia razna şi cartea devine şi mai interesantă. Victor Ward este împins să meargă în Europa pentru a o aduce de acolo pe Jamie Fields, o fostă colegă de facultate de la Camden, pentru care tatăl ei pusese la bătaie o sumă imensă pentru a fi găsită şi adusă înapoi în S.U.A. Victor este însoţit de o echipă de filmare cu care se realizează un film, echipă străină complet de misiunea lui. Această echipă de filmare este formată în realitate de terorişti. Victor care la început n-a ştiut acest lucru, este angrenat în activitatea lor, transportând bombe dintr-un loc în altul prin Paris, etc. Se produc explozii în pieţe, la metrou, în locuri publice. Autorul descrie amănunţit trupurile sfârtecate, oamenii cu capetele retezate, mîini şi picioare care zboară prin aer, etc. Sunt pasaje greu de suportat. Se vede cât de colo că lui Ellis îi place să-şi chinuie cititorul. Moartea supermodelului Chloe Byrnes, amanta oficială a lui Victor Ward este un exemplu. Dar mai neliniştitor şi de mai mare impact este torturarea fotomodelului Tammy – nu se ştie prea bine pentru ce – episod de o cruzime nemaipomenită. Mai sunt şi alte suplicii comise de terorişti descrise pe pagini întregi şi neexistând vreun motiv clar pentru aceste fapte îl suspectez pe Ellis că a vrut doar să ne prezinte scena în sine.

Unul din episoadele cele mai delirante este partida de sex în trei dintre Victor, Jamie Fields şi teroristul Bobby. N-am ce să vă spun în această privinţă, nu credeam că se poate imagina aşa ceva. Cert este că produce oroare la fel ca actele de tortură de care pomeneam. Un aspect ciudat este acela că în orice loc, în restaurante, în camerele de hotel, etc, Victor simte în permanenţă miros de căcat. De asemenea, peste tot unde se află el, inclusiv în studiourile de filmare, este foarte frig. Intr-un aşa lux în care se află mereu Victor Ward, faptul pare neverosimil. Lumea în care se mişcă protagonistul este în derivă. Acţiunile par să nu aibă niciun scop deşi se depun eforturi uriaşe. Exploziile teroriştilor nu sunt revendicate de nimeni. Plăcerile sunt atât de intense încât provoacă durere, suferinţe şi moarte. Nu există dragoste între oameni. Chiar Victor Ward numit Johnson în realitate, este o victimă a tatălui său, Samuel Johnson, care este senator şi urmăreşte înlăturarea fiului său.

Victor are relaţii cu o mulţime de femei dar nu iubeşte pe niciuna. Viaţa strălucitoare, plină de plăceri nu are până la urmă nicio măreţie. Personajele sunt de fapt nişte monştri frumoşi. Dar lumea aceasta „minunată” în care nu există lipsuri materiale, foamete, etc., este un iad luminat de focuri de artificii. Poate că aşa şi este în realitate, de când a murit Dumnezeu, după cum ne anunţa Nietzsche. Dar acum cine să mai fi murit ? Poate că a decedat şi Satana şi ne-a lăsat singuri…

0 comentarii: