povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
original_Inima_celor_patruVi s-a întâmplat ca la vreun film să întoarceţi capul când se prezintă vreo scenă atroce ? Cred că da. Transformarea trupului lui Iisus într-o masă de carne sângerândă în urma loviturilor de cnut ale călăilor, din filmul Patimile lui Hristos (regizat de Mel Gibson) este insuportabilă. Dar la citirea rândurilor vreunei cărţi aţi părăsit vreodată pagina, şocat, îngrozit, dezgustat?

In Inimile celor patru sunt multe pasaje care provoacă o astfel de reacţie. Cartea intră direct în descrierea acţiunii, personajele fiind caracterizate pe parcurs. Este o perioadă de frământări sociale în Rusia, în anul 1990, când încă mai era U.R.S.S. Eroii sunt Rebrov, un fel de comandant, bărbat tânăr, plin de forţă, Olga Vladimirovna, o companioană şi concubină, 26 de ani, Henrich Ivanîci Ştaube, fost ministru în timpul comunismului, pensionar, 66 de ani, şi Serioja, un băiat în vârstă de vreo 10 -12 ani.

In vârtejul unor întâmplări sângeroase din etapa în care puterea este preluată de Elţin, cele patru personaje îndeplinesc fel de fel de misiuni, în genul unor execuţii, părând a fi componenţi ai unei poliţii secrete (KGB, care mai exista încă, sau soldaţi în slujba noilor organisme militare secrete care se formau în dezordine, pentru instaurarea noii puteri). După realizarea unor misiuni teribil de periculoase, grupul porneşte la o nouă treabă. De fapt, pare şi nu pare o sarcină secretă. Este mai mult o reuniune de familie.

Şeful Rebrov vrea să-şi viziteze mama şi să-i facă un cadou cu ocazia revederii. In ce mod surprinde şi îngrozeşte Sorokin folosind doar nişte cuvinte aşternute pe hârtie ? Am să dau un citat, care se referă la perioada imediat următoare întrunirii grupului acasă la mama lui Rebrov, Alexandra Olegovna, care-i ospătase şi-i tratase cu mâncăruri şi bături alese, povestindu-şi viaţa tristă dar şi bucurându-se peste măsură de revederea fiului iubit. Suportaţi ?

„ [...] Rebrov se ridică în picioare, apropiindu-se de Alexandra Olegovna.
- Mamă, noi avem pentru tine un cadou.[…]
- Ce cadou să fie ?
- Asta e ceva foarte serios, Alexandra Olegovna! zise Olga ridicându-se. Trebuie să reuşim !
Rebrov se postă în spatele bătrânei şi spuse :
- Fără agitaţie ! Mamă, închide ochii !
Bătrânica a închis ochii. Olga a apucat-o de mâna stângă, Rebrov – de mâna dreaptă.Rebrov a scos din buzunar strangulatorul, i-a pus Alexandrei Olegovna ştreangul de gât.
- Numai să nu mă gâdilaţi ! a izbucnit ea în râs.
- Hop ! a comandat Rebrov, strângând repede ştreangul.
Alexandra Olegovna a început să se zvârcolească haotic, horcăind.
- Mâinile, mîinile ! a bombănit Rebrov.
Olga şi Ştaube o ţineau strâns pe bătrână.Capul ei tremura des şi mărunt, piciorul drept se zbătea de piciorul scaunului. Vesela a început să clincăne şi un pahar a căzut pe masă.
- Ţineţi ! a şoptit Rebrov.
[…] In halate albe, şi-au pus mănuşi de cauciuc, au cărat cadavrul în baia spaţioasă şi s-au încuiat acolo.Au dezbrăcat cadavrul.Chiloţii albaştrii, lungi, ai Alexandrei Olegovna erau mânjiţi de căcat proaspăt
- Nu numai că s-a băşit …a zâmbit Serioja.
Rebrov şi Olga au legat picioarele cadavrului şi, cu ajutorul lui Ştaube, l-au spânzurat cu capul în jos, pe un cârlig fixat pe tavan, deasupra căzii.Serioja a pus în cadă un bidon de zece litri. Rebrov a pornit ferăstrăul electric, a tăiat capul cadavrului, i-a dat drumu’ în pachetul de celofan pregătit de Olga. Sîngele curgea din gât în bidon.”

Crimele pe care le comit cei patru, par să respecte un anumit ritual. Sau un anume stil ancestral, realizat cu mijloace moderne. Nu existau fierăstraie electrice pe vremea omului primitiv. Apropo de fierăstrău, scena mi-a amintit de Patrick Bateman, asasinul singuratic din American Psycho de Bret Easton Ellis. Şi el tăia femeile cu drujba. Dar ce deosebire între aceste asasinate ! Americanul era un psihopat singuratic, obsedat sexual deviant, pe când în cazurile descrise de Sorokin e vorba de acţiuni colective, executate cu satisfacţia respectării unor cutume vechi.

Dar de fapt şi orgiile sexuale relatate de Sorokin sunt greu de imaginat. Sunt incluse în carte scene cu suplicii îngrozitoare la care sunt supuse femeile pentru satisfacerea unor gusturi sexuale demente.

Sfărşitul romanului aduce nişte clarificări de natură să arunce o cu totul altă lumină asupra conţinutului decât cum pare pe parcursul naraţiunii. In legătură cu aceasta aş putea face nişte consideraţii privind modul în care este romanul poate fi recepţionat ca unul realist (cum am văzut că este caracterizat de unii) sau are altă tentă. Dar nu vreau să vă stric surpriza, dacă nu aţi citit cartea. Este cert că Inimile celor patru este o carte şocantă, în care personajul principal este Violenţa. Şi cuvintele născocite de Sorokin lovesc cititorul cu forţa unor gloanţe. După ce o citeşti, rămâi cu o tensiune morală, mult timp, ca un nod în gât.

0 comentarii: