povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
sâmbătă, 12 septembrie 2009
Una din caracteristicile paginilor web este perisabilitatea. Te sprijini din greşeală pe „delete” şi constaţi că ţi-a dispărut textul şi trebuie să-l concepi din nou. Se întâmplă şi situaţia în care unii îşi şterg anumite postări sau părţi din acestea, din anumite motive. Paragrafe pe care le-am citit au dispărut din unele bloguri.

Nu se compară cu publicarea textelor din cărţi sau reviste pe hârtie, care, odată apărute, nu mai pot fi şterse. Cei care pun semnul egalităţii între textele blogurilor şi cele ale cărţilor fac abstracţie de acest lucru, de parcă perisabilitatea nu ar avea nicio importanţă. Pentru ei, a dăltui în piatră sau a scrie pe nisip e la fel.

Vrei să dai în judecată pe cineva care te-a jignit şi constaţi că respectivul şi-a şters blogul şi-a plecat la pescuit.

O altă caracteristică a blogurilor este preluarea unor tâmpenii de la un blogar la altul. Un fel de conformism şi o plăcere a ideilor primite de-a gata. Paradoxal, în acest mediu în care se pot manifesta milioane de puncte de vedere, se întâlnesc milioane de similitudini în păreri.

Am văzut la cei care glorifică postările de pe Internet opinia că dacă există bloguri proaste şi librăriile gem de cărţi slabe. In parte este adevărat, dar de cărţile nevaloroase te poţi feri, în schimb de blogurile proaste este aprope imposibil. Fiindcă 99 % din bloguri sunt nevaloroase.

Un om nu poate citi într-o viaţă mai mult de 3000 de carţi, pe când blogurile sunt milioane şi au texte mult mai scurte. A pune semnul egalităţii între o carte şi un blog este la fel ca şi cum ai considera un roman şi o telegramă acelaşi lucru.

Defectul cel mai mare al Internetului este lipsa ierarhizării blogurilor după valoare şi absenţa criteriilor de valoare. Cea mai drăcească invenţie care a întronat mediocritatea şi a încurajat manifestările prostiei agresive este „Google”. El face o ierarhizare după numărul de linkuri care duc spre un anumit blog sau site.

Deoarece pe lumea asta sunt mai mulţi proşti decât oameni inteligenţi, suma legăturilor între paginile web aparţinând celor mai puţin dotaţi pentru scrisul inteligent este mult mai mare decât a celorlalţi.

Google îi promovează pe proştii cei mai harnici. In acest mod părerile cele mai idioate despre literatură, film şi aspecte importante ale vieţii sunt vehiculate intens şi fac mult rău opiniilor expuse de profesionişti în revistele culturale sau în cărţile scrise de personalităţi. Apropo, fiecare autor de blog se crede o personalitate.

Mediul Internetului nu este propice pentru un scriitor să-şi publice operele. Saramago îşi deschisese blog la care nu permitea comentarii. Asta pentru că în scurt timp ar fi fost desfiinţat de "colegii"  lui (alţi bloggeri).

Şi un alt aspect: pe Internet te simţi ca pe stradă. Sunt foarte mulţi derbedei.

3 comentarii:

Bunny spunea...

De fapt, fiecare autor de blog îşi creează o personalitate pe care şi-o asumă, mai întâi în mediul online şi apoi în viaţa de zi cu zi.
Cât despre părerile neavizate... consider că ele sunt mult mai valoroase prin naturaleţea lor.
.-= Bunny´s last blog .. =-.

isuciu spunea...

Bunny:
Naturaletea este importanta, dar nu este intotdeauna valoroasa. De regula nu e.

Anonim spunea...

*Un om nu poate citi într-o viaţă mai mult de 3000 de carţi...*Asta e echivalentul a *100 de carti pe care trebuie sa le citesti * sau sa le ai in biblioteca, nu mai stiu exact cum suna reclama.Infioratoare din punctul meu de vedere.