roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 8 septembrie 2009
IstUn grup de studenţi pasionaţi de cultura Greciei antice se hotărăsc să aleagă pe cel mai bun profesor în materie de la o universitate americană (Colegiul Hampden), Vermont. Uniţi pe baza unei afinităţi comune, fac din valorile antichităţii greceşti un cult şi o practică de viaţă. In perioada tinereţii când hormonii hotărăsc în locul tău ce este de făcut, ei împletesc statul în bibliotecă şi descifrarea scrierii cu semne greceşti cu o viaţă palpitantă lăsând patimile să se manifeste total, folosind ca ghid de excese tocmai cultul lui Dyonisos.

Povestitorul, un student sărac, Richard Papen , pasionat de antichitate , ajunge la colegiul Hampden , printre odrasle de oameni bogaţi şi găseşte un singur profesor care preda greaca veche, Julian Morrow.Acesta acceptă numai un număr mic de studenţi într-o grupă. Găseşte patru băieţi şi o fată. Fiecare remarcabil în felul său.Francis, Henry, Bunny, Charles şi sora lui geamănă, Camilla. In mod ciudat, americanii, un conglomerat de naţii europene care au ocupat un teritoriu care nu era al lor, (englezi, irlandezi, francezi, germani, etc.,) au avut învăţământ superior încă de la scurt timp formarea marilor lor oraşe. Pe teritoriul S.U.A s-au înfiinţat universităţi încă din secolul XVII ; prima a fost Harvard în 1636, faţă de 1860 când s-a deschis prima universitate românească la Iaşi. Iar la baza învăţământului american a stat admiraţia şi aprecierea culturii antice greceşti, singura care constituie pilonii echilibrului social, a drumului spre democraţie şi – cel mai drag lucru pentru americani, a căii spre libertate. De ce nu au ales islamismul ca orientare de bază ? Am pus această întrebare aiurea în context , tocmai pentru a sublinia cât de aberantă ar fi fost o asemenea orientare pentru proaspeţii americani, care veneau din Europa unde religia creştină păstra valorile morale în societate iar antichitatea reprezenta sursa inţială a oricărei educaţii solide şi temelia tuturor pildelor morale. Grupul de studenţi de la colegiul Hampden sunt uniţi ca şi cum ar forma o sectă, având ca religie veneraţia faţă de valorile Greciei antice. Intr-un fel, vechii greci în comparaţie cu budiştii, sau adepţii altor concepte asiatice, găsesc calea spre fericire în acţiune şi nu în comtemplare, şi asta este o deosebire esenţială de viziune între Est şi Vest. Fiindcă în momentul în care islamiştii întreprind acţiuni – atentatele din zilele noastre de exemplu, acestea ies din spiritul legii Coranului şi se referă la acte de distrugere şi nu de construire.

Iată nişte consideraţii legate de cuvântul grecesc pyr ( foc, incendiu ) făcute de Papen : „Pyr – acest cuvânt cuprinde pentru mine secretul, strălucirea şi teribila claritate a limbii greceşti vechi.Cum să vă fac să înţelegeţi acest lucru, această lumină stranie şi aspră care pătrunde în peisajele lui Homer şi care luminează dialogurile lui Platon, o lumină străină, inexprimabilă în limba noastră obişnuită? Limba pe care o împărtăşim noi este limba elaboratului, a ciudăţeniei , locul unde sălăşluiesc bostanii şi golanii şi acele de năvădit şi berea şi limbajul lui Ahab şi al lui Falstaff şi al doamnei Gamp şi, deşi mi se pare o limbă perfect adecvată pentru exprimarea unor reflecţii ca acestea, ne lasă fără cuvinte atunci când încerc să descriu prin ea ce iubesc la limba greacă, acea limbă lipsită de zoate înfloriturile şi excentricităţile englezei, o limbă obsedată de acţiune şi de bucuria de a vedea acţiunea multiplicându-se din acţiune…”

Pe când Richard Papen se simţea cum nu se poate mai bine că se află în acest grup elitist, se întâmplă o nenorocire ; reconstituind şi practicând nişte ritualuri dionisiace, - dansuri ce solicitau corpul şi spiritul până la uitarea de sine, grupul de studenţi lovesc şi omoară, din greşeală, un fermier din zona apropiată campusului universitar. Unul dintre tineri, Bunny Corcoran, nu fusese cu ceilalţi dar află de omor şi începe să-i şantajeze. Autoarea pătrunde cu incitante analize în intimitatea vieţii fiecărui participant al grupului de studenţi, realizând pagini deosebit de interesante ; aflăm de caracterul straniu al lui Henry, de relaţiile incestuase ale fraţilor gemeni – Charles şi Camilla, de lipsa de caracter, zgârcenia şi meschinăria lui Bunny, etc. Vieţile frământate ale tinerilor sunt puse în contrast cu ceea ce studiază, modele de virtute ale eroilor vechii Elade. Iar destinul le-a pus în faţă o dilemă : să–l elimine pe Bunny, sau să facă puşcărie pentru omorârea unui om?

Grijile lor de oameni ieşiţi din adolescenţă şi bucurându-se de viaţă din plin, având în plus atuul de apartenenţă la un grup de elită, s-au spulberat. Ceea ce se întâmplă , nu vă mai spun , dar e uşor de dedus. Nu asta e esenţial, ci modul în care trebuie să o „cotească” ei în privinţa găsirii unui nou echilibru de viaţă, să aplice înţelepciunea grecilor la evenimentele în care sunt târâţi.

Este o carte profundă, cu un stil perfect stăpânit de o mână de maestru. Donna Tartt a fost descoperită şi încurajată în a scrie de Bret Easton Ellis. Deşi este de altă factură şi abordare de temă, eu pun Istoria secretă pe acelaşi plan ca valoare cu Middlesex de Eugenides.

0 comentarii: