roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
regeleM-au umplut de uimire şi încântare scriitorii care au reuşit să oglindească în cărţile lor aspectele vesele, comice din viaţă, oricât de grea şi apăsătoare ar fi, în general, această viaţă. Şi dacă omul este sub vremi şi sub apăsarea lor pe timp de pace, ce se-ntâmplă când sunt zile şi ani de război? Iată că scriitorul ceh Bohumir Hrabal a reuşit să relateze viaţa unui om simplu cu un umor sănătos, cu o stare permanentă de bună dispoziţie, cu forţa extraordinară unui om atât de înţelept încât nici războaiele sau feluritele greutăţi şi necazuri nu i-au învins pofta pentru partea veselă a vieţii.

După această introducere din care n-aţi înţeles nimic şi nu aveţi nici o vină pentru aceasta, să trecem la treabă : este vorba despre eroul cărţii L-am servit pe regele Angliei, de Bohumir Hrabal, acţiunea începând pe la începutul secolului 20 în Praga, un oraş ca de basm, plin de palate, restaurante, lume bună, mâncare bună, fete frumoase şi accesibile. Totul părea posibil, orice vis se putea realiza atât pentru oamenii bogaţi dar şi pentru cei mai săraci, precum eroul nostru care se angajează de la o vârstă fragedă picolo într-un restaurant. Incă adolescent începe să câştige şi să descopere că banii pot fi cheltuiţi nu numai pentru asigurarea necesităţilor minime dar şi pentru plăceri.

Fiind un restaurant de lux frecventat de lume bună care ştia să preţuiască lucrurile cele mai minunate din lume – vinul şi femeile – adolescentul se dedă cât se poate de avântat spre plăcerile supreme, la care deşi nu se pricepea, anturajul mult prea vesel îl ajută să depăşească obstacolele. Scena de la bordel este delicioasă, băiatul nostru îşi ascunde vârsta, întrebat de fata cu care ajunsese în cameră ce anume doreşte el spune că-i băiat serios şi-a venit numai să stea de vorbă, etc.etc. In restaurantul în care lucra exista o ierarhie şi o ordine strictă, depinzând de un şef. Dacă acest şef nu ar fi pus totul în mişcare, acolo ar fi fost o casă de trântori. Dar maître d’hotel, domnul Skrivanek, era spirt, dădea dispoziţii precise, controla totul şi era foarte priceput şi inspirat în meserie. Il îndemna pe eroul nostru să-i urmeze exemplul şi să ajungă şi el la fel de bun. Dar când era întrebat cum de ştia aşa de multe lucruri, domnul Skrivanek răspundea mereu : „Păi eu l-am servit pe regele Angliei !”.

Hotelul Paris la care ajunge să lucreze este cel mai stilat din Praga şi se anunţă o vizită a împăratului Abisiniei. Ceea ce au făcut bucătarii împăratului în acel hotel a fost o barbarie groaznică, fiindcă au tăiat două antilope (sângele a sărit pe pereţi) pe care le umpluseră cu găini fripte, prepeliţe, etc., după care au făcut un rug mare în curtea interioară a hotelului unde-au adus o cămilă proaspătă de la Grădina Zoologică, animal pe care l-au eviscerat şi l-au umplut cu cele două antilope, punând apoi cămila să se perpelească pe rugul imens. Apoi bucătarii au trântit corpul imens astfel gătit pe masa la care se afla Haile Selassie (împăratul) – şi invitaţii săi şi au început să mănânce toţi cu poftă; personalul hotelului era aşa fascinat încât nimeni nu a observat că paharul împăratului era gol. Nimeni – în afară de eroul nostru, care, fără să-i tremure mâna i-a turnat împăratului cel mai bun vin şi ulterior s-a umplut de glorie şi admiraţie pentru acest gest.

Eroul nostru era un băiat frumos, cu părul bălai ca al nemţilor, dar mic de statură şi din această cauză nu avea nici o prietenă. Este remarcat însă de Lisa, o fată frumoasă, de origine germană. Este perioada ajungerii lui Hitler la putere şi ţara este cucerită de nemţi. Unii cehi au colaborat cu naziştii, alţii – foarte mulţi - , nu au colaborat. Eroul nostru a „colaborat” cu Lisa, însurându-se cu ea şi fiindcă fata avea şi grad de ofiţer în armata germană faima se răsfrânge şi asupra soţului .

Altă scenă delicioasă este aceea în care eroul este declarat german în urma unor măsurători corporale minuţioase, inclusiv asupra penisului. Avea el părul bălai dar nemţii l-au acceptat cu greu, numai datorită influenţei nevesti-si. Era prea mic de înălţime şi asta putea punea în pericol viitoarele generaţii de nemţi care nu s-ar fi putut ridica nici la înălţimea (fizică) a unui vietnamez. Eroul nostru ajunge din înaltul cerului căzut direct pe cimentul dur fiindcă, după cum se ştie Hitler a fost învins şi adepţii nazismului pedepsiţi. Numai că el fusese mai mult adeptul nevesti-si pentru că în realitate niciodată nu i-a putut suferi pe ofiţerii nemţi dar n-avea cum să dovedească acest lucru.

De multe ori intenţiile lui bune s-au lovit de condiţii externe care nu l-au ajutat. Eroul nostru (adică al lui Hrabal) poveşteşte toate aceste cu un fel de perplexitate, amintind de stilul lui Kafka de a încerca să explice situaţiile absurde în care nimereşte mereu dar toate sunt tratate cu un umor irezistibil. Hrabal este un autor de excepţie cu o scriitură de un farmec unic.

0 comentarii: