povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
sambataNeurochirurgul Henry Perowne, eroul cărţii lui Ian McEwan, Sâmbătă, este absorbit total de viaţa sa profesională, în care investeşte totul. Energia, eforturile, talentul său. In acelaşi timp veghează ca totul să se desfăşoară normal în familia sa, în relaţiile sale personale. Dar cum în viaţă nu se-ntâmplă întotdeuna aşa cum ţi-ai planificat, un incident îi schimbă multe din certitudinile sale cu privire la Bine şi Rău.

In timpul unui accident minor de maşină, ajunge în conflict cu doi infractori, oameni aflaţi la marginea societăţii. Perowne ajunge la o dilemă interioară, la o situaţie în care nu poţi să te sfătuieşti cu nimeni şi trebuie să iei hotărâri importante într-o singurătate absolută. Privind aspectul în mod simplist, se poate spune că aşa a luat fiinţă filozofia şi morala ca discipline distincte, mai întâi au apărut probleme de viaţă, cu duiumul, tot soiul de conflicte între oameni, pornite din diversitate de rasă, de înzestrare cu defecte sau calităţi ale indivizilor, de gestionarea realizărilor personale, invidie, ură, iubire, etc.

In zilele noastre, există o aversiune între oameni săraci şi defavorizaţi de soartă şi între cei bogaţi, mai harnici, mai organizaţi. Aversiune a fost întotdeauna între aceste două categorii sociale dar acum, prin actele terifiante de terorism, s-a trecut la fapte. Henry Perowne se trezeşte fără să vrea în mijlocul unui conflict de acest gen : între el, un bogătaş trăind în cele mai bune condiţii materiale oferite de un salariu exorbitant şi doi derbedei care trăiesc pe străzi, din furturi şi jafuri. Derbedeii sunt slab înzestraţi din punct de vedere intelectual, n-ar fi în stare de o muncă superioară, şi n-ar fi putut niciodată să obţină din prestarea unei activităţi oarecare sume de bani similare celor obţinute de Perowne care făcea operaţii pe creier.

Tinerii infractori au o teorie = motivaţie exprimabilă mai mult sub forma unui instict, potrivit căreia ei sunt nedreptăţiţi din naştere, prin lipsirea de calităţi care să le permită să se descurce bine şi onorabil în societate. Şi atunci soluţia este să fure de la alţii, mai exact de la cei mai înzestraţi din punct de vedere nativ şi au de toate. Dacă morala şi cinstea lor ar fi fost nişte repere puternice, i-ar fi ancorat într-o muncă oarecare, - măturători, constructori, hamali, - şi s-ar fi mulţumit cu nivelul de trai mult mai redus decât un specialist cu ani de studii în spate. Dar prostia şi ignoranţa nu se împacă bine cu cinstea în foarte multe cazuri.

In mod curios, oamenii cu cât sunt mai neinteligenţi cu atât au o părere mai bună despre ei înşişi. Convingerea lor este că merită mult mai mult decât boierii cu cravate de prin birouri luminate cu neon. Extinzând problema la nivel mult mai larg, teroriştii care sunt de regulă arabi, deşi nu au construit cu mîinile lor nici un bloc de locuinţe modern - stau în corturi (alergând ca sminţiţii în jurul lor prin nisip cu armele-n mâini), nu au proiectat şi lansat pe piaţă vreun automobil, nu ştiu să ridice vreo fabrică de computere dar se folosesc de zor de cele americane, aceşti indivizi dezaxaţi din rândul arabilor nu sunt preocupaţi decât de distrugerea unor oameni mai dotaţi, consideraţi duşmani numai pentru această superioritate intelectuală.

După o situaţie tensionată în care golanii intră înarmaţi în casa neurochirurgului, având-o ostatică pe fata încă minoră a lui Perowne , punând-o să se dezbrace şi pregătindu-se s-o violeze sub ochii părinţilor ei, situaţia se întoarce, iar într-o mică luptă Perowne reuşeşte să stăpânească conflictul, unul din bandiţi, (cel mai periculos) este rănit, vine poliţia, salvarea şi derbedeul este dus la spital. Tânărul are un traumatism la cap la care pentru vindecare există un singur specialist la îndemână: neurochirurgul Henry Perowne. Viaţa criminalului înrăit este în mâna sa. Nu ştie ce să facă. Dacă se numea George Bush, ar fi declanşat fără ezitare un război contra terorismului – păstrând proporţiile comparaţiei.

Nimeni nu l-ar fi acuzat de ceva dacă bisturiul ar fi alunecat puţin. Trebuie să decidă: este utilă viaţa unui infractor ca acela care a vrut să-i violeze fiica în faţa sa ?!
Nu vă spun ce se mai întâmplă. Insist doar asupra faptului că autorul tratează într-un mod subtil conflictul între civilizaţii, spunând prin această carte mult mai mult decât Huntington prin lucrările sale. (Vezi Samuel P. Huntington „Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale”).

0 comentarii: