povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 10 septembrie 2009
maretelemaimute-3390Pictorul Simon Dykes în urma unei orgii cu multă băutură şi droguri, se trezeşte transformat în maimuţă. Işi examinează blana, botul, coada şi crede că se află încă sub influenţa drogurilor. Constată însă că şi prietena lui Sarah devenise maimuţă, ba mai mult decât atât pietonii, poştaşii, poliţiştii, doctorii etc, se transformaseră cu toţii în maimuţe. "HooohGraah!" se salutau ei.

Simţindu-se rău din cauza lumii înconjurătoare, este internat la spital. «Ce are ?» s-au întrebat medicii. «Sunt nebun !» a zis chiar el. «Cum de ţi-ai dat seama ?» a fost întrebat. «Am început să mă cred maimuţă » a răspuns el. «Păi eşti maimuţă !» a fost asigurat. Pictorul a făcut o criză şi-a fost dus la izolare. Un doctor psihiatru renumit a fost convocat să se ocupe de caz.

Doctorul Zack Busner era unul dintre cei mai mari specialişti în domeniu, profesor universitar, conferenţíar de renume mondial, cu o practică îndelungată şi cu multe vindecări la activ. Când este introdus în celula lui Simon Dykes, pictorul începu să ţipe : «Ieşi afară, animal scârbos!». Doctorul cu aspect de maimuţă îi expuse calm ce pregătire are, ce experienţă, ce diplome, ce prestigiu şi că a venit să-l ajute. « Pleacăăă !» a urlat Simon Dykes. Atunci medicul i-a administrat o lovitură puternică în ceafă şi l-a muşcat de arcadă rămânând cu o bucăţică de carne în gură. « Iţi vom face analize : tomografii, RMN, tot ce trebuie. Am dovedit eu mulţi ca tine ! » zise doctorul şi ieşi din celulă.

Simon Dykes era disperat. Se gândea la iubita lui. Oare ce o mai face ea? In acel moment Sarah era penetrată de zor de un tânăr maimuţoi cunoscut în viaţa mondenă, pe o scară ce ducea de la un palier la altul al unei vaste săli în care avea loc vernisajul expoziţiei pictorului Dykes care era absent din motive medicale. Scena sexuală se petrecea în public şi lumea ocolea perechea cu respect. Exista o cutumă potrivit căreia cei care erau angrenaţi în acte sexuale să nu fie nicidecum deranjaţi, indiferent unde s-ar afla. După ce i s-au făcut analizele, doctorul constată ceva în neregulă în alcătuirea corpului pictorului. Intră din nou în celula din spital unde era ţinut Simon Dykes izolat şi-l asigură pe pacient că va încerca să nu mai fie dur, iar dacă nu va reuşi să se stăpânească îl îndemnă pe bolnav să-l lovească şi el cât se poate de tare, să se descarce fiindcă nu e nicio ruşine să mai faci zob pe cineva din când în când.

Apoi doctorul îl întrebă cu mare bunăvoinţă care era problema lui. « Sunt om! » a răspuns Simon Dykes. « Ce vrei să spui cu asta ? Am învăţat şi eu destulă istorie naturală ! Oamenii sunt fiinţele alea inferioare de la grădina zoologică ! » « Nu, răspunse pictorul, au o gândire, au un limbaj ! Voi comunicaţi prin semne asemănătoare celor folosite de surdo-muţi, adică semnalizaţi. Noi, oamenii, avem vorbirea. Comunicarea vocală a gândurilor. »

Doctorul, ne spune Will Self, era el maimuţă, dar nu era prost. Ironică, parşivă, subtilă, magnifică frază în contextul romanului. Zack Busner îl roagă pe pictorul « bolnav » să-l înveţe şi pe el vorbirea.

N-am citit toată cartea şi-mi dozez lectura astfel încât să o savurez cât mai mult. Mai am vreun sfert din volum. Am devenit un fan al acestui autor care descinde din stirpea lui Jonathan Swift. Parabola lui este o satiră cruntă şi extrem de amuzantă a societăţii contemporane. Cu toate că inciziile lui Will Self în corpul social par foarte dureroase, spectacolul are un haz nebun.

0 comentarii: