roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
cehovIncitat de o recitire mi s-a făcut dor de Cehov, scriitorul cel mai înzestrat din lume pentru schiţele literare, ieşind din tipar comparativ cu marii ruşi care au excelat îndeosebi prin romane de anvergură şi profunzime
( Tolstoi, Dostoievski, etc.)

In schiţa lui Cehov „Judecata ”, băcanul Kuzma Egorov, acasă la el, în prezenţa primarului, jandarmului, ţârcovnicului de la biserică, îi administrează o straşnică bătaie băiatului său folosind o curea ca pentru un şcolar, deşi fiul este mare ca vârstă (25 de ani). Acţiunea se petrece într-un într-un cadru straniu, deoarece băcanul îşi închiriase casa vremelnic dispensarului local, iar holul era plin de bolnavi; în afara de asta, foarte multă lume privea spectacolul pe fereastră (iată lipsa televizorului, care nu se inventase) – băiatul este acuzat de dispariţia a câtorva ruble de la tatăl său. „Mai dă-i !” tot zicea jandarmul deşi băiatul spunea că nu furase nimic.

Schiţa lui Cehov conţine o întreagă lume a unui sat rusesc de la sfârşitul secolului al IXX - lea şi o radiografie a organizării societăţii de atunci. Este ceva halucinant să-ţi închiriezi casa unui dispensar, să improvizezi saloane de tratamente sau cabinete de consultaţie în locuinţa unui băcan. Kuzma Egorov administreză pedeapsa, fără nici un fel de verificare a vinovăţiei reale, cu un fel de plăcere sadică. Iar după ce descoperă chiar în buzunarul lui banii “ furaţi “, nu are nici un fel de remuşcare că-şi făcuse fiul de râs. Aspectul de neînţeles în această situaţie este amestecul între public şi privat, între ceea ce se cuvine expus şi ceea ce nu se cuvine. Problema este de a încerca să te distrezi , în timp ce munceşti. Rezultatul este că nici una , nici alta, nu-ţi iese ca lumea.

Cehov în sutele lui de schiţe şi nuvele a folosit intens numele personajelor pentru a le caracteriza. Limba rusă are o bogăţie de sensuri şi trimiteri la diferite ocupaţii ale personajelor, ale caracterului, metehnelor sau a faptului că sunt legaţi de anumite locuri. Incă din primele două trei fraze Cehov îţi aduce pe tavă câteva personaje cu nume sugestive, care fac cât o întreagă poveste. Astfel, într-o delicioasă scenă din schiţa „Gustarea”, Cehov referindu-se la un moment dinaintea Invierii – mai era încă o perioadă de post de vreo oră, nişte prieteni vin să-l ia (pe autor) la slujba de la biserică. Un prieten se numea Prekrasnovkusov, ceea ce ar însemna în traducere „Gust excelent”. Celălalt prieten, Drobiskulov, apucă la un moment dat cu o îndemânare nemaivăzută o bucăţică de cârnaţ, o făcu să alunece în batistă şi, prefăcându-se că-şi suflă nasul, o băgă pe furiş în gură. Drobisculov înseamnă „ a sfărâma fălci”.

In schiţa „La mareşăleasa nobilimii ”, numele fostului mareşal din judeţ era Zavzeatov, ceea ce înseamnă „ Inrăit ”, mai apare şi Hrumov (cel care clefăie) Potraşkov (potroace) şi alţii; fiind vorba de un parastas unde personajele apar deja caracterizate prin denumire încă de la începutul schiţei, se înţelege clar că intenţiile lor de a participa la manifestare nu era determinată de prilejul de bună pomenire a decedatului mareşal, ci în primul rând de a-şi umfla burţile. Un personaj se numeşte „Dokukin” de la verbul docuciati (a plictisi), care se plânge într-o schiţă că se plictiseşte atât de tare că s-ar bucura şi de venirea portărelului! In altă schiţă, un doctor are numele de Koşelkov ! Ceea ce înseamnă „pungă ”! , etc.,etc.

Revenind la schiţa „Judecata” se constată un alt aspect absurd : după ce s-a convins că-şi bătuse fiul degeaba, Kuzma Egorov îşi întreabă companionii: „Să-i mai dau ?” „ Mai dă-i !” spuse jandarmul. O schiţă care spune cât un întreg roman.

0 comentarii: