povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
untitledAutori ca Irvine Welsh, Chuck Palahniuk şi alţii care au avut ca miză în romanele lor dependenţa de droguri, cred că că au avut o mare surpriză la apariţia cărţii O mie de fărâme de James Frey. Nu cred ca aceştia să nu se fi întrebat: «Oare de ce nu am scris eu aşa ca puştiul ăsta?».

Cartea lui Frey are un stil deosebit de atrăgător, fraze scurte , dialoguri, reflecţii explozive. Deşi subiectul poate fi deja considerat răsuflat – drama unui tânăr consumator de droguri – modul cum este tratat de autor, sinceritatea extremă şi analiza crudă a sentimentelor şi trăirilor tânărului precum şi a relaţiilor cu părinţii sau cu persoanele din anturaj, face naraţiunea foarte interesantă.

Eroul romanului, James, este internat la o clinică de dezintoxicare, particulară, scumpă. Consumator de crack, delicvent cu condamnări în trei state americane, ajunge să-şi împartă dormitorul cu un judecător. «Nu te oficializa, aici suntem toţi la fel !» îi spune judecătorul de parcă ar fi fost vorba de ocuparea unor cavouri. In clinică mai sunt câteva personaje insolite, ca Leonard, un mafiot cu comportament foarte stilat, şi o fostă prostituată, Lilly, care-i devine iubită lui James. Pe măsură ce se derulează în carte evoluţia stărilor lui James în clinică, aflăm o serie de poveşti ale unor pacienţi, istorii care scot la iveală scene foarte vii din viaţa americanilor contemporani. Se derulează pe rând o mulţime de întâmplări în care diferiţi oameni luptă cu propriile coşmaruri.

Emoţionantă este întâlnirea lui James cu părinţii lui, convocaţi la clinică în contextul unei scheme de tratament. Abia după acest moment aflăm cam ce făcuse James în viaţă, cum bea şi se droga pe ascuns de mic, infracţiunile pe care le comisese şi pentru care era aşteptat să se refacă pentru a putea să se ducă la închisoare.

In cărţile moderne americane rar am întălnit scene, să le spun aşa, lacrimogene. Oricât de dramatică ar fi povestea, partea tristă se transmite pe cale raţională. Vreau să spun că la James Frey ţi se pune un nod în gât. Nu ştiu dacă sunteţi în temă cu ce anume este crack-ul. Nu e vorba de metoda de a fura parole de programe informatice. Este cocaină cristalizată, amestecată cu alcool şi se fumează cu pipă. Te omoară repede. Sigur că poţi trăi momente de cruntă fericire. Dar nu multe dacă nu eşti smuls din „ambient” şi dus la doctor. Este o carte din cele mai bune citită de mine în ultimele luni.

0 comentarii: