povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
povestiPornind de la preceptele corectitudinii politice, persoanele cu anumite deficienţe nu trebuie puse în situaţii de inferioritate. Din contra, trebuie tratate în mod special. De exemplu, un scriitor care scrie cu picioarele, (la figurat), trebuie considerat de către consumatorii de literatură, la fel ca acela care scrie cu mâinile. Sau cel care scrie cu creionul, la fel ca autorul care foloseste laptopul. Asta mi se pare corect.

Un băiat şi-a publicat pe blogul său trei poezii, apoi si-a pus pe net poza sa, a familiei sale, a apartamentului sau, a câinelui si a scării de bloc, obligându-şi bunica în fiecare zi să se uite în calculator şi lăudându-se prin cartier că este un poet publicat. Dar curând, au început dezamăgirile : comentariile erau din ce în ce mai defavorabile, cu fel de fel de invective. Erau desigur oameni care nu se pricepeau la poezii, n-aveau nici un fel de cultură, însă în mod curios îşi spuneau părerea cu privire la producţiile sale. Nu avea ce sa le facă, pentru ca pe Internet, minunea asta a vremii, nu funcţiona corectitudinea politică, atitudine foarte pozitivă, care ar fi putut să-l apere.

Astfel, unui alcoolic nu poţi să-i spui beţiv, ci un consumator de licori cu proprietaţi miraculoase, în America nu ai voie să numeşti un negru – negru, ci o persoană de origine afro-asiatică iar unei prostituate – o persoană prestatoare de servicii sexuale. La editura Humanitas, a apărut o carte cu titlul Poveşti corecte politic de adormit copiii, în care sunt rescrise basme celebre unde se spune, de exemplu, că Albă ca Zăpada provine dintr-o familie monoparentală, că piticii aveau dizabilitaţi de verticalizare şi că Scufiţa Roşie pregătea întâlnirile cu lupul prin şedinte de evaluare a necesităţilor.

Se vehiculează în unele cercuri de discuţii (exista şi discuţii care se poartă aşa, în cerc !) că ar exista pericolul (în urma aplicării principiilor acestei corectitudini politice) ca minoritarii să ne domine, pe noi, oamenii normali (m-am băgat si eu la normali, scuze). Aicea s-ar interpune (s-ar cuveni) o altă dezbatere despre ceea ce este normal si ce nu. Dar nu trebuie sa ne mirăm.

Cu privire la dictatura anormalilor, despre care se discută doar ipotetic, rămâne o întrebare : cum a fost posibil ca un sfert de secol România să fie condusă de doi oameni cu grave dizabilităţi mentale şi morale, practic de către doi analfabeţi ca soţii Ceauşescu? Nu ştiu dacă în perioada respectivă intraserăm în postmodernism dar se spune ca această political correctness seamănă cumva a comunism .

0 comentarii: