povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 10 septembrie 2009
Beckett_Teatru_mareEditura Curtea veche a scos un volum remarcabil cu trei piese de teatru scrise de Samuel Beckett : Aşteptându-l pe Godot, Eleutheria şi Sfârşitul jocului. Am citit aceste piese de teatru şi prozele lui Becket : Mercier şi Camier, Molloy, Malone moare, Cum e. Mă voi referi în continuare la Sfârşitul jocului, piesa de teatru cea mai bună a lui Becket.

Becket a forţat literatura sfidând firul poveştii, aducând şocul, paradoxul, stranietatea şi a reinventat modul de a scrie. La prima vedere pare că ori şi-a bătut joc de scrisul literar ori că a luat-o razna. Criticul Harold Bloom spune că operele lui Beckett sunt replici ale lucrărilor lui Shakespeare, Proust, Joyce şi Kafka, scriitori pe care vroia să-i pastişeze, să-i parodieze dar să-i şi „înghită” în teatrul lui.

Sfârşitul jocului poate fi considerat o parodie după Hamlet, dar şi o convocare a altor personaje din opera lui Shakespeare sau din mitologia greacă. Hamm, personajul principal este un orb care joacă şah. La un moment dat Hamm îi cere servitorului Clov două roţi de bicicletă, aşa cum i-ar fi comandat două ouă ochiuri. Clov îi răspunde că nu mai există roţi de bicicletă. Că nu mai există nici biciclete. Părinţii lui Hamm, Nagg tatăl şi Nell mama, stau în nişte pubele de gunoi. Li se dă un biscut drept mâncare. Ei se plâng că nu li s-a mai schimbat de mult rumeguşul pe care stau. Sau nisipul. Clov îi spune lui Hamm că nu mai există nici natură. „Nu mai există natură! Multe-ţi trec prin cap.”spune Hamm.”Prin preajmă.”răspunde Clov. „Dar noi respirăm, ne schimbăm! Ne pierdem părul, dinţii! Prospeţimea! Idealurile!” zice Hamm.” „Atunci, nu ne-a uitat.” spune Clov.

Părinţii lui Hamm se vaită de condiţiile de viaţă şi de mâncarea proastă. De modul în care sunt trataţi. Hamm intervine nervos: „Dar mai tăceţi odată, mai tăceţi, nu mă lăsaţi să dorm. Vorbiţi mai încet. Dacă-aş reuşi să dorm, poate-aş face dragoste. M-aş duce în pădure. Aş vedea ... cerul, pământul. Aş alerga. Aş fi şi eu fugărit. Aş fugi. Natura! Am în cap o picătură de apă. Am o inimă, o inimă în cap.” Părinţii se distrează. Nagg: „L-ai auzit ce spune ? Are o inimă în cap !” Nell răspunde:”Nu trebuie să râdem de lucrurile astea, Nagg. […] Nimic nu-i mai caraghios decât nenorocirea, sunt de acord cu tine.

Dar…” Hamm se răsteşte: „Tot n-aţi mai terminat ? Când o să terminaţi ? N-o să mai terminaţi niciodată! Despre ce mai vorbesc, oare, despre ce se mai poate vorbi? Regatul meu pentru un măturător !(către Clov): Ia-mi de aici gunoaiele astea ! Aruncă-le în mare!” Aluzie directă la celebra vorbă a lui Richard al III-lea a lui Shakespeare: “Dau regatul meu pentru un cal !” Hamm îi cere lui Clov să privească afară pe fereastră cu o lunetă. Il întreabă dacă vede soarele. “Nici urmă de soare!” îl informează Clov. “Totuşi, ar trebui să apună. Caută mai atent.” insistă Hamm. Clovn hotărât: “Degeaba”. Hamm întreabă: “Deci s-a şi lăsat noaptea?” Clov spune scurt că nu.”Atunci ce e?” întreabă Hamm. Clov: “O zi cenuşie!”. Hamm: “Cenuşie ? Ai spus cenuşie? ” Clov precizează: „Un negru mai puţin întunecat. In tot universul.[...] De ce oare, în fiecare zi, această comedie ?” Hamm îi explică: ”Rutina. Nu se ştie niciodată. In noaptea asta, m-am uitat în pieptul meu. Era în el o bubă mare.” Clov: „Ţi-ai văzut inima”. Hamm: „Nu, era ceva viu.[…] Clov!” Clov răspunde agasat: „Ce s-a-ntâmplat?” Hamm: „Nu cumva suntem pe cale să...însemnăm ceva?” Clov: ”Să însemnăm? Noi, să însemnăm! Ce glumă bună !”

Deşi e o dramă, dialogul este savuros, comic. Clov îl ameninţă mereu pe Hamm că-l părăseşte. Hamm: „Ai avut iar vedenii?” Clov: „Mai puţin.” Hamm: „E lumină la mama Pegg?” Clov: „Lumină? Cum vrei să fie lumină la cineva?” Hamm: „Atunci, s-a stins şi ea.” Clov: ”Bineînţeles că s-a stins! Dacă nu mai este, înseamnă că s-a stins!” Hamm: ”Nu, vorbeam de doamna Pegg.” Clov: „Bineînţeles că s-a stins! Ce-i cu tine astăzi?” Hamm: „Imi urmez cursul. Au îngropat-o?” Clov: ”Dacă au îngropat-o! Cine vrei s-o fi îngropat ?” Hamm: ”Tu.” Clov: „ Eu? N-am destule pe cap şi fără să-i mai îngrop pe alţii?”

Teatrul şi proza lui Samuel Beckett nu sunt pe placul celor care doresc o structură clasică literară, personaje similare celor din viaţă sau situaţii în care se recunosc. Nu e de mirare că Beckett îl detesta pe Balzac. Literatura lui nu seamănă cu poemele lui Homer şi nu are forma perfectă a stilului lui Flaubert. Este altceva dar nu înseamnă că e mai puţin literatură, ci din contră.

1 comentarii:

Source Webpage spunea...

Incredible Know-how, thanks for the tips. Designed for guys who actually decide to drop a few pounds in a hurry, attempt our website for the most beneficial process to reduce weight quickly.