povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
lot 49Am citit cartea aceasta înainte de V., adică în ordine inversă de cum au fost scrise. Mai întâi să vă lămuresc ce înseamnă titlul, fiindcă eu înainte de a citi cartea mi-am închipuit că se referă la vreun lot de sportivi convocaţi la vreun antrenament. Nu. Este vorba de un lot de timbre falsificate, care, expus la o licitaţie, trebuia „strigat” de un licitator.

Mai departe nu ştiu dacă voi mai descifra ceva, scrisul lui Pynchon nefăcând altceva decât să-ţi solicite gândirea la maximum, să-ţi taie răsuflarea şi să nu te mai lase să explici nimic nimănui. Averea licitată urma să fie transformată în bani, care la rândul lor reveneau ca moştenire unei anume Oedipa Maas, o femeie tânără şi neliniştită, căreia îi era atribuită averea unui fost iubit, un magnat pe nume Pierce Inverarity. Colecţia de timbre fusese numită „ falsurile” Tristero şi urmau să fie vândută sub denumirea de lotul 49. In cadrul acţiunii de executare testamentară pentru obţinerea moştenirii, Oedipa trece prin diferite peripeţii în cadrul cărora ia cunoştinţă de o reţea obscură cu vechi antecedente istorice, reţea acţionând prin intermediul poştei şi care urmărea un scop formidabil: păstrarea libertăţii absolute de exprimare folosind pentru asta un mijloc extraordinar : comunicarea. Comunicarea liberă, necenzurată între oameni de orice categorie. Sistemul poştal clandestin purta numele de Tristero/Trystero. Oedipa trăieşte într-o hiperrealitate mediatică (invadarea realului de către televiziune, frecventarea formaţiei PARANOIZII, soţul Oedipei, Wendell “Mucho” Maas, este DJ la postul de radio KCUF, etc.)

Oedipa descoperă o măzgălitură pe peretele unui WC public, un desen ce reprezenta o goarnă cu surdină. Mai era şi un mesaj: „Cauţi distracţii rafinate? Tu, soţia şi amantele.Cu cât mai multă lume cu atât mai vesel. Ia legătura cu Kirby, numai prin REBUT, Căsuţa 7391, L.A.”. Din momentul acela ea este atentă la fel de fel de simboluri, gesturi, discuţii sau înscrisuri ca un fel de detectiv obsedat de ceva în timpul liber. Cu toate că acţiunea se petrece prin anii 60, mediul american este acela descris de Irvine Welsh sau Palahniuk din anii ultimi ai secolului 20, adică sexul, drogurile sunt ceva curent, banal.

Lui Oedipa i se întâmplă fel de fel de lucruri, ea merge înainte căutând să descifreze semnele subversive care o obsedează. Iată un citat: „Ştia câte ceva despre Trystero: se împotrivise sistemului poştal Thurn şi Taxis din Europa simbolul său era un corn de poştalion cu surdină, cândva înainte de 1853 apăruse în America …[…] Apoi merse pe Broadway, alipindu-se mulţimii din primele ore ale serii. Nu trecu însă nici un ceas şi zări cornul de poştalion mut.” Nu am descoperit vreo revoltă a personajului principal Oedipa contra a ceva, nici chiar împotriva autorităţii care urmărea membrii reţelei căutând să-i anihileze. Ea îşi trăieşte viaţa din plin, drogându-se, iluzionându-se cu voluptate, culcându-se cu colaboratorul ei de execuţie testamentară, Metzger, etc. Sigur că are şi un psihiatru, iar personajul este deosebit de ciudat, comic, tragic şi absurd în acelaşi timp.

De acord cu Iulian Băicuş care spune: „Realitatea pynchoniana nu are nimic eroic, ci prezintă resturile unei societăţi de consum, bucăţele fără utilitate, înseriate şi cuprinse într-un “lot” : un lot de maşini uzate, un lot de case, un lot de timbre etc.”

Am văzut că în postfaţa scrisă de Geta Dumitriu la o ediţie a cărţii de la editura Univers, se interpretează cifra 49 precum că ar avea legătură cu sărbătoarea pogorârii duhului sfânt, şi fiind înainte de 50, strigarea lotului 49 - la licitaţie - ar anunţa minunea care s-ar produce iminent. Din carte nu rezultă aşa ceva. Dacă Oedipa era preocupată de semnificaţii ciudate pe care le găsea în obiecte deteriorate şi derizorii (hârtii mototolite şi murdare, timbre false, etc.), cititorul nu are nici un motiv să fie aibă astfel de obsesii.

E adevărat că stilul postmodernist al autorului induce o presiune teribilă la lectură, densitatea şi întorsăturile frazelor creând o atmosferă de explozie în minte încât parcă-l percepi pe demonul lui Maxwell de care se foloseşte Pynchon pentru a explica concentrarea energiei în anumite zone (inversarea entropiei). Sistemul Trystero este forma socială a acestei energii. O metodă de comunicare imposibil de controlat, folosind scrisorile şi poşta. Un fel de Internet pe hârtie.

2 comentarii:

Adina spunea...

Buna,
Nu cumva ai cartea in format electronic? Imi trebuie pentru un referat si nu o gasesc nicaieri pe net. Mersi

isuciu spunea...

Adina:
Regret.