roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
vineri, 11 septembrie 2009
sergiuSupravieţuitorul este comisarul Moldovan reînviat. Ciuruit de gloanţe în filmele făcute în perioada din timpul comunismului, bătrân, operat pe creier, comisarul Moldovan, adică Sergiu Nicolaescu a realizat un fleac: un nou film de acţiune, în care el este eroul agil, plin de îndemânare şi curaj, „tânărul” Sergiu Nicolaescu în vârstă de aproape 80 de ani.

Sosit într-un mare oraş din Europa, venit din România unde fusese deţinut în închisoarea pentru poliţişti din Făgăraş, comisarul Moldovan merge foarte săltăreţ prin oraşul occidental cu alura unui tinerel grăbit spre nunta sa. Aşa apare când e filmat de la distanţă. De aproape însă, Nicolaescu se mişcă cu paşi mici, sacadaţi şi greoi iar dacă imaginea ar fi şi mai exactă s-ar vedea cum îi tremură capul când „pune frână” ca să traverseze strada.

Dar în film aceste amănunte nu se văd, viteza paşilor vajnicului bătrânel fiind puţin modificată pe „repede înainte” astfel că fostul luptător alături de comunişti din anii ’40 merge înainte. Şi dacă în toată seria cu poliţistul Moldovan comisarul se alăturase comuniştilor, cum de s-a trezit el arestat tot de comunişti şi chinuit de securişti în temniţa de la Făgăraş ? Nu încercaţi să înţelegeţi acest aspect pentru că este imposibil.

Chiar dacă am să vă povestesc tot filmul n-am să vă stric surprizele, pentru că sensul peliculei nu se poate pătrunde. Şi în cazul revederii lui de mai multe ori chestiile care par ilogice şi artificiale la prima vedere rămân tot aşa şi la o a doua vedere şi tot aşa. Oraşul din Europa adăposteşte un grup de securişti care deţin un hotel unde se petrec tot felul de afaceri necurate. De fapt hotelul are şi un cazino dar atmosfera şi personajele ţin să infiereze lumea capitalistă veroasă aşa cum a demascat-o mereu comisarul roşu Moldovan, adică…aţi ghicit, Sergiu Nicolaescu.

Deşi a avea în proprietate un hotel şi-un cazino nu este nicio ilegalitate. Sugestia de putrefacţie capitalistă este dată de personaje care sub acoperirea unor jocuri de noroc organizează nişte lupte mai ceva decât cele cu gladiatori – total şi evident ilegale de pe urma cărora câştigă dintr-un foc averi uriaşe. Dintr-un foc sau două, fiindcă e vorba de ruleta rusească încrucişată. Inventată de Sergiu Nicolaescu, al doilea mare inventator după cel care a născocit ghilotina.

Doi voluntari se aşază de o parte şi de alta a unei măsuţe pe care se poate servi câte-o cafeluţă, tare şi fără zahăr, (don’t worry no sugar!) dar cărora li se aduc două revolvere Colt cu butoiaş. Luate de pe o panoplie din muzeul din oraş. Se introduce un singur glonte într-un făgaş, rămânând cinci găuri libere care măresc durata de viaţă a combatanţilor. Maestrul de ceremonie învârteşte butoiaşul revolverului şi-l înmânează comisarului – una bucată - şi lui Cristian Vasile – altă bucată armă, în timp ce luptătorii se privesc direct în albul ochilor fără sfială.

Salonul este foarte elegant şi plin de lume bună, bărbaţi în haine de firmă şi femei plictisite că nu apare dom’ne vreun spectacol ca lumea, să le zguduie inima şi mintea. Işi fac vânt cu evantaiele şi comentează câte ceva privind spre măsuţa unde doi oameni se împuşcă unul pe altul. Inainte de confruntarea dintre comisar şi fostul cântăreţ Cristian Vasile, la măsuţa din centrul luxosului salon doi inşi se împuşcaseră de stropiseră cu sânge tot personalul cu şorţuleţe albe care aducea de obicei tăvile cu băuturi, iar cadavrele au fost târâte afară printre şirurile de oameni spilcuiţi, în văzul tuturor.

Pentru că, oameni buni, dacă nu ştiaţi aflaţi acum că acesta este capitalismul: în hoteluri stilate şi cu ştaif oamenii se împuşcă toată ziua unii pe alţii, se fac pariuri şi nimeni nu intervine cu nimic. Poliţia are treburile ei – să se corupă cu alţii prin spatele unor blocuri.

Şi să mai ştiţi că acolo în Occidentul decăzut se mai întâmplă şi alte lucruri oribile – oamenii se devorează în direct unii pe alţii, se taie şi se muşcă din carne vie – dar asta n-o să vedeţi acum că Sergiu Nicolaescu nu a ajuns la demascarea tuturor grozăviilor. Am zis că vă povestesc tot dar iată că nu mai am ce.

In orice caz, la un moment dat filmul devine tot mai palpitant, întrebându-te când oare se va termina extrem de lungul recital al Loredanei Groza sau când comisarul urmărit cu focuri de armă pe nişte acoperişuri se hotărăşte să-şi păstreze aceeaşi alură, pentru că atunci când este filmat din faţă are ochii înspăimântaţi de grija să mai reuşească încă un pas (doar unul Doamne, îţi cer aşa de mult ?) fără a cădea iar când este filmat din spate comisarul întinereşte brusc şi capătă dintr-odată o agilitate neobişnuită, de zici că s-a trasformat în Jean-Claude Van Damme.

Jocul actoricesc al lui Sergiu Nicolaescu se rezumă la două expresii: 1.o figură încordată de om care-şi spune : voi atinge o sută de ani în roluri de june prim şi doi 2.mijirea ochilor. Cu aceste două geniale interpretări Sergiu Nicolaescu a jucat în toate filmele sale şi a supravieţuit în cinematografia românească atât în comunism cât şi în capitalismul actual. Filmul „Supravieţuitorul” stârneşte o mare emoţie de la început până la sfârşit, de data asta nu pentru că putea fi ciuruit comisarul de gloanţe – cine se-ncumetă să tragă într-un moşneguţ amărât ?! – dar din curiozitatea de a vedea dacă protagonistul nu moare de bătrâneţe în timpul filmărilor.

0 comentarii: