roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
tuaregRomanul TUAREG de Alberto Vazquez - Figueroa demonstrează nenorocirile produse de intervenţia fanaticilor în lume, chiar şi când sunt animaţi de intenţii bune. Eroul cărţii, un nobil tuareg pe nume Gacel Sayah, adăposteşte în casa sa doi fugari din nordul ţării în care locuia. Tuaregii sunt o populaţie din Africa, conduşi de un cod moral diferit de cel al arabilor, foarte aspri şi extraordinar de mândri. In ţara lui Gacel Sayah convieţuiau mai multe triburi, dar tuaregii trăiau în plin deşert în condiţii foarte dure şi fiind izolaţi nu erau deranjaţi de frământările politice. Nu văzuseră niciodată tren sau oraş modern, cu clădiri din cărămidă, magazine, etc.

Doi străini de loc au poposit intempestiv în reşedinţa lui Gasel; erau urmăriţi de armată ca opozanţi ai regimului şi sunt scoşi cu forţa din casa lui Sayah, pentru a fi luaţi prizonieri. Unul dintre ei, mai tânăr, se împotriveşte şi este ucis pe loc. Celălalt, un bărbat mai în vârstă, rănit şi bolnav, este târât până la o maşină a invadatorilor. Gacel se opune declarând că un nobil tuareg nu admite ca oaspeţii săi, indiferent cine ar fi ei, să fie luaţi prizonieri sau omorâţi. Dar militarii nici nu-l bagă în seamă pe tânărul înfăşurat într-un fel de prosop, proprietar al unui cort bătut de vânturile deşertului, care se pretindea mare nobil, şi dispar cu prada luată.

Gacel care avea familie, nevastă tânără, copil, precum şi alte rude, numeroase, lăsă totul baltă şi pleacă prin deşertul Saharei, doar cu o cămilă şi nişte arme, să se răzbune. Cel mai important lucru pentru el devenise pedepsirea celor care-i maltratase oaspeţii, umilindu-l. Gasel era mai eficient decât un luptător tip kamikaze, fiindcă el nu vroia să moară într-o acţiune contra inamicului, ci să urmărească pas cu pas, prin eforturi supraomeneşti, învingerea acestuia. Reuşi să descopere cine era prizonierul scăpat viu din casa lui : candidatul la preşedinţie al opoziţiei. Preşedintele ţării trimisese o grupare înarmată să-l aresteze şi să-l anihileze. Gasel ştie în acel moment, după nenumărate şi primejdioase aventuri, cine era vinovatul pentru tot ce s-a întâmplat şi cine – în consecinţă – trebuia pedepsit : preşedintele ţării.

Ajungând în oraş, Gasel se confruntă cu nenumărate greutăţi fiindcă nu ştia ce-i acela un semafor, nu văzuse niciodată vreun poliţist, habar nu avea unde era sediul guvernului şi mai ales al preşedintelui, nu ştia să citescă – iar ziarele i-ar fi fost de mare ajutor. Aflându-se într-un grup de oameni la o intersecţie din capitală, Gasel află că se apropie o coloană oficială în care se află preşedintele ţării. Inima lui Gasel tresaltă de bucurie : venise clipa răzbunării. Depăşeşte cordonul de bodyguarzi – pentru el era o joacă acest lucru, şi-l omoară pe preşedinte. După aceea, când îl examinează pe omul ucis de el, constată că era tocmai cel fugărit şi adăpostit în casa lui din inima deşertului. Avuseseră loc alegeri şi bătrânul ajunsese preşedinte. Dar Gasel Sayah, magnificul războinic, nu ştia nimic din toate astea, neavând informaţii. Fanatismul său l-a dus într-o situaţie groaznică.

0 comentarii: