roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 septembrie 2009
RazvanRăzvan Rădulescu s-a născut în 1969. Acţiunea cea mai semnificativă din roman s-a petrecut în 1962. Este curios faptul că Răzvan Rădulescu reuşeşte din câteva” tuşe de penel” să caracterizeze Securitatea în esenţa ei, luându-l ca personaj pe colonelul Vasile Chiriţă, deşi în perioada comunismului autorul era adolescent. Scriitori consacraţi au încercat să caricaturizeze pe securişti cu rezultate execrabile; iată-l de exemplu pe generalul Uleia din romanul Amantul Marii Doamne Dracula, de Fănuş Neagu, unde generalul de securitate apare ca un beţiv ridicol, fără nici o consistenţă.

Nu-i iese domn’le ceva negativ din crearea personajelor din fosta Securitate lui Fănuş Neagu, acest scriitor beneficiar de condiţii excelente materiale din timpul societăţii dinainte de 1989. Sigur că Fănuş Neagu, autor scos de la şcoala de scriitori de pe Kisselef din anii 50 ’, era talentat şi a creat figuri literare remarcabile (Frumoşii nebuni ai marilor oraşe conţine multe dintre ele) dar acum, după prăbuşirea regimului când s-ar fi cerut nişte satirizări virulente către pilonii fostului regim, lui Fănuş Neagu nu-i iese. Colonelul Chiriţă din romanul Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane este un personaj memorabil. La un moment dat într-o călătorie cu trenul colonelul aduce într-un fel cu eroul lui Erofeev din “Moscova-Petuski”, când amândoi au iluzia că îl întâlnesc pe Diavol într-un vagon de tren.

Dar să vedem ce i-a tulburat minţile colonelului Chiriţă. Este vorba de roşia lui Ilie Cazane, tatăl lui Ilie Cazane. Tatăl lui Cazane avea o înzestrare excepţională în privinţa creşterii roşiilor. Obţinea exemplare imense, uriaşe. Cum reuşea acest lucru, nu putea să-şi explice nici el. Şi nu reuşi să explice nici Securităţii, respectiv colonelului Chiriţă. Ofiţerul de securitate, ateist, crescut cu teoria marxist leninistă în sânge, ştia că nu există Dumnezeu, minuni, fapte inexplicabile. Orice acţiune sau faptă putea fi descifrată în lumea asta de către ştiinţă iar acolo unde ştiinţa se vădea neputincioasă intervenea Securitatea care lămurea totul. Dacă omul Ilie Cazane „scotea” roşii imense însemnă că el folosea prafuri.

Deoarece Ilie nu a vrut să mărturisească în urma utilizării mijloacelor clasice de bătăi mortale în celulele întunecoase şi reci şi datorită faptului că se venea din urmă o generaţie de securişti finuţi, inteligenţi (limbi străine), etc., colonelul Chiriţă procedă într-un mod în care delicventul duşman al poporului nu se mai putea ascunde. Il puse să cultive roşii în pielea goală, în beciul Securităţii, să nu mai poată strecura „prafuri” stimulatoare în cultură. Rezultatul a fost inutil, banditul a reuşit să crească o roşie cu diametrul de 50 de centimetri. Faptul acesta a dislocat o rotiţă importantă din mecanismul precis de gândire al colonelului.

Ce a făcut el cu tatăl lui Ilie Cazane, nu vă mai spun. Şi nici nu vă povestesc faptele lui Ilie Cazane, deoarece romanul se citeşte foarte uşor şi o să aflaţi de acolo. Cartea este foarte bine construită, într-un stil care spune lucrurile pe nume, fără metafore care să nu ştii unde să ducă şi cu toate astea, întâmplările sunt mereu surprinzătoare, uluitoare chiar. De altă factură decât „Teodosie cel Mic” , cartea de debut al lui Răzvan Rădulescu conţine atât germenii cât şi exploziile unei proze de excepţie.

Eu nu am găsit în literatura română din ultima perioadă un scriitor la fel de talentat şi ale cărui cărţi să-mi producă o la fel de mare încântare.

0 comentarii: