povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 27 octombrie 2009
mitologii-subiective-octavian-89663Este greu de precizat care din zeii greci a fost cel mai admirat de Octavian Paler. Dar lumea elina antică l-a obsedat şi i-a umplut spiritul. Au găsit vechii greci soluţia pentru fericire?

Octavian Paler spune : „Fericirea elină ne-ar strânge, ne-ar sugruma. A o invidia este o eroare. Heracles se comportă ca şi cum ar fi singur în faţa lumii.[…]. Totdeauna gata să înlăture un accident al realităţii, să înfrunte o primejdie şi s-o biruie, n-are vreme să simtă.Adevărata măsură umană, pare să spună el, nu o dă sensibilitatea, ci acţiunea.  De ce m-ar umple Heracles de entuziasm mai mult decât Oedip de respect? Adevărul nu cere o vitejie mai mică decât aceea de a ucide un monstru.”

Este interesant modul în care-l priveşte Paler pe Ahile. Viteazul Ahile este un zeu cu o rană omenească; această rană schimbă o nemurirea goală cu o moarte plină de vitejie. Dar fără această rană nimbul său ar păli. Ea îl umanizează. Paler spune că nu-i place acest erou. Îi place numai rana lui.

Paler îl admiră pe Prometeu pentru că acesta îi dispreţuieşte pe zei. Prometeu a furat focul de la zei din dragoste faţă de oameni. Când vulturul îi sfâşie ficatul, Prometeu se crispează pentru a nu urla, dar mai ales pentru a nu regreta. Îl doare carnea sfâşiată de vultur, iar aceasta e cea mai vie dovadă a focului furat de la zei. Zeus dispreţuit de Prometeu nu poate să-i ierte titanului orgoliul, dar n-are îndrăzneala să-l omoare.

Paler spune: ”Un Dumnezeu ce se teme, în locul unuia indiferent, este opera lui Prometeu care, legat de stâncă, se uită neînduplecat spre cer, umplând abisul cu dispreţul său şi obişnuindu-ne cu ideea că avem dreptul la mai multă mândrie.”

Din istoria lui Ulise este impresionantă atitudinea acestuia de a refuza nemurirea oferită de nimfa Calypso. Ideea este greu de înţeles în ziua de azi. Cine ar refuza acum, în aceste vremuri, şansa de a trăi veşnic? Paler reconstituie gândurile lui Ulise:

„La ce mi-ar folosi să nu mai ştiu cine sunt? Cine sunt, cine am fost şi cine am vrut să fiu ? Ceea ce-mi propui tu e o nemurire mai tristă decât moartea, o nemurire fără speranţă şi tu ştii că eu rătăcesc pe mări căutând un ţărm pe care-l port în mine ca pe un destin.” Ulise refuză nemurirea fiindcă ar fi lipsit de credinţă şi speranţă. Pentru acestea, eroul acceptă preţul morţii.

Cartea despre miturile Greciei Antice este compusă de fapt din nişte eseuri. Melancolia lui Octavian Paler are o tentă deosebită, incluzând o luciditate care duce spre speranţă şi relevarea unei lumini în destinul umanităţii. Nu se induce tristeţe în aceste eseuri, fiindcă Paler ne arată care este pilonul de neclintit în istoria şi destinul omenirii: cultura.

Mi-amintesc că nu demult îl vedeam pe Octavian Paler la televizor. Adaug momentele acelea la bagajul meu de avere spirituală.

2 comentarii:

mewsette spunea...

(cu scuze pentru inflatia de comentarii) si mie imi place mitologia( si greaca), asta e o carte pe care as da banii:)
.-= mewsette´s last blog ..Cinema in aer liber =-.

isuciu spunea...

mewsette:

La mine este carte de raftul intai!