roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 6 octombrie 2009
chesil

In romanele lui Balzac erau multe descrieri ale caselor, interioarelor, mobilelor, străzilor, iederii care se urcă pe ziduri etc. Balzac dorea să prezinte şi să descifreze omul prin descrierea mediului în care trăia. Evoca în cel mai mic detaliu căruciorul copilului, iar tu, cititorule, nu aveai decât să depui cu gingăşie copilul în culcuşul lui, dându-ţi seama că deja îl cunoşti foarte bine.

Oare literatura modernă a progresat? Autorii se ocupă direct de personaje, intră în sufletul lor, paginile se umplu de reacţiile oamenilor evocaţi şi nu de descrierea saloanelor în care-şi petrec timpul sau a construcţiei caselor. Totuşi, Balzac îşi are soclul lui în literatura universală.

Şi dacă ne gândim la mulţimea tablourilor de peisaje, flori, mese pline de trofee de vânătoare înţelegem că arta înseamnă sentimentul pe care ni-l transmite lucrarea artistică, indiferent dacă autorul întrebuinţează un spaţiu din natură sau frământările interioare ale unui personaj.

In romanul „Pe plaja Chesil”, Ian McEwan analizează motivaţiile celor mai simple gesturi, multitudinea de reacţii ce pot decurge dintr-o simplă mişcare – intensitatea unei priviri, ridicarea unui cot al mâinii, mişcarea unui picior, înclinarea capului într-o parte sau alta etc. Un gest făcut mai repede sau mai încet, o lipsă de control asupra corpului pot avea urmări incalculabile.

Edward şi Florence sunt proaspăt căsătoriţi şi în viaţa lor se deschid perpective minunate. Dar greutatea fiecărui gest din noaptea nunţii lor influenţează în mod decisiv destinul lor.

Iată un citat care mi se pare esenţial pentru această carte: „Avea de gând să treacă prin toate încercările cu bine. N-o să-l lase niciodată să afle ce luptă crâncenă a dus, cât o costase pe ea să pară atât de calmă. Nu mai avea altă dorinţă decât să-l mulţumească şi să tranforme noaptea aceea într-un succes şi nu mai simţea nimic altceva decât vârful neobişnuit de rece al penisului său bâjbâind şi împingând în sau pe lângă uretra ei.

Panica sau dezgustul se gândi ea, erau ţinute sub control, îl iubea pe Edward şi toate gândurile ei se concentrau să-l ajute să poată căpăta ce îşi dorea atât de tare şi să îl facă să o iubească şi mai mult. Cu acestea în minte, şi-a strecurat mâna dreaptă între picioarele lui şi ale ei. Edward s-a ridicat un pic ca să-i facă loc.[…] .

Intâi nimeri peste testiculele lui şi, de-acum fără să-i mai fie frică, şi-a încolăcit degetele cu blândeţe în jurul acestor specimene extraordinar de păroase, pe care le văzuse în diferite variante la câini şi la cai, dar nu crezuse cu adevărat că s-ar potrivi şi la adulţii de specie umană.

Trecându-şi degetele pe dedesubtul lor, ajunse la baza penisului, pe care încercă să-l apuce cu deosebită grijă, căci nu ştia cât de sensibil sau viguros trebuia să fie. Şi-a plimbat degetele pe toată lungimea sa, observându-i cu interes textura mătăsoasă, chiar până la vârf, pe care l-a mângâiat uşurel ; şi apoi, uimită de propria ei îndrăjneală, şi-a coborât mâna până jos, i-a apucat ferm penisul, cam de pe la jumătate, şi i l-a coborât un pic, o mică ajustare, până când l-a simţit aproape atingându-i labiile. Oare ce greşeală făcuse ? Să fi tras de ceva ce nu trebuia? Poate strânsese prea tare?”

De câte ori nu ni s-a întâmplat să vrem să spunem ceva iar din gură ne-a ieşit altceva ? De câte ori am îmbrăţişat pe cineva şi din greşeală l-am călcat pe picior, declanşând un scandal la care nu ne-am fi gândit niciodată ? Ian McEwan a pătruns în analiza unor gesturi intime, unde terenul este foarte alunecos şi de multe ori intenţiile bune sunt recepţionate drept mojicii de neiertat, iar iniţiativele de a produce plăcere partenerului pot fi înţelese ca răutăţi de neiertat .

Noaptea nunţii din cartea „Pe plaja Chelsil” a lăsat urmări drastice în destinul celor doi protagonişti. Povestea este interesantă dar introspecţia impulsurilor, motivaţiilor sentimentelor şi senzaţiilor este şi mai interesantă. Ian McEwan a scris o carte de virtuoz, cu o stăpânire extraordinară a expresiei literare. Un „chirurg” căruia nu numai că nu-i tremură mâna, dar dă senzaţia că poate face o operaţie complicată şi pe întuneric.

0 comentarii: