povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
vineri, 2 octombrie 2009
rosu_ucigas

In privinţa cărţilor apărute împreună cu ziarele (Adevărul, Jurnalul naţional), cele mai reuşite selecţii au fost făcute, după părerea mea, de către Cotidianul. Abia aştept să se reia seria de cărţi publicate concomitent cu ziarul Cotidianul.

Romanul lui Brouwers este tragic şi zguduitor. Te zgâlţâie pur şi simplu. Autorul a folosit în totalitate experienţa sa de prin locurile prin care fost în viaţa lui. Deosebit de talentat, Brouwers a scris un roman de vreo o sută de pagini, autobiografic, în stilul postmodern numit deconstrucţie, pornind de la momentul morţii mamei sale, în 1981, coborând în timp spre anii 1944 - 1945, când japonezii au cucerit toate insulele din Oceanul Pacific, luând prizonieri pe cei care făceau parte din popoarele aliate anglo- americane, în cazul de faţa pe cei din Insulele Olandeze.

Şi-a cunoscut mama chiar acolo, în lagărul japonez.. Brouwers povesteşte : „Numele lagărului era Tjideng. Era lagărul comandat de înfricoşătorul căpitan japonez Kenitji Sone, căruia i se dusese vestea; în 1946 a fost executat pentru vina de a fi fost criminal de război; mi-l aduc aminte; el personal a călcat-o pe mama în picioare şi a zdrobit-o cu cizmele lui cu pinteni şi eu am văzut asta cu ochii mei.”

In continuare Brouwers descrie atrocităţile la care au fost supuşi, el şi familia lui, relevând caracteristica asiatică a torturii, atenţia deosebită care o dădeau acele animale în uniformă umilirii fiinţei umane. Este uimitor cum acest om a rămas întreg la minte după experienţele prin care a trecut.

Stilul cărţii este impecabil, cu fraze ca nişte gloanţe. Cu toate că subiectul este greu de suportat, în sensul că nimeni nu vrea să retrăiască – prin intermediul sugestiei scrisului – dramele altora, cartea se citeşte cu plăcere. Acesta este aspectul care m-a incitat: cum e posibil ca astfel de descrieri să nu te facă să arunci volumul din mână ? Explicaţia cred că stă în faptul că autorul îţi arată până unde poate suporta omul chinurile fizice şi psihice, reuşind să nu-şi piardă umanitatea. Iar această rezistenţă este însăşi lumina care răzbate din scrisul lui Brouwers.

0 comentarii: