povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 31 decembrie 2009


Fata se afla în dificultate. Nu ea personal, ci mama ei care trebuia să nască şi nu se simţea bine. În plină noapte se trezi din somn simţind că mai e cineva în cameră. Ofelia – aşa se numea fata - se sculă din pat şi văzu o lăcustă. De fapt un spiriduş. Dar arăta ca o insectă. Însă vorbi cu ea şi mica zburătoare o înţelesese. O urmă afară în pădure. Ajunseră într-o zonă subterană unde apăru un satir. „Am să te ajut” spuse acesta dar îi ceru să facă întocmai cum îi va spune el.

Îi dădu „Cartea răscrucilor” care îi va arăta viitorul. Şi-i spunea că e prinţesă. Prinţesa Moana. Prima dată va trebui să-l facă pe marele broscoi :-& să-i dea cheia. Care broscoi? Care cheie? „Ai să vezi, majestate.Vei avea nevoie de cheie” spuse satirul. Ofelia (sau prinţesa Moana) se-ntoarse în casa părinţilor ei şi povestea merse mai departe.

De fapt tatăl ei murise şi mama se recăsătorise cu un bărbat extraordinar de viteaz şi curajos, căpitan în armata lui Franco >:P . El lupta împreună cu o trupă numeroasă de militari contra partizanilor din munţi. Aşa că Ofelia avea un tată nou care lovea câte-un răzvrătit până-l omora şi împuşca rebelii fără să clipească. Mai avea el o trusă de scule cu care smulgea secretele celor care nu vroiau să spună unde se ascund luptătorii criminali.

Aşa că Ofelia putea să fie mândră de tatăl ei vitreg, dar nu era. Aştepta cu nerăbdare să-i apară frăţiorul din burta mamei şi p-ormă să vadă ce-o mai face. Dar mama ei era tot mai rău. Obţinu cheia de aur de la broscoiul cel scârbos şi coborî în labirintul subteran.

Satirul îi spusese să nu atingă nimic din ceea ce va vedea acolo. Dar fata nu putu să reziste în faţa minunăţiilor de bunătăţi ce se aflau pe o masă lungă, frumos împodobită şi ornată. Mâncă doi struguri deosebit de gustoşi. Cine putea să vadă ? În capul mesei stătea nemişcat un mort fără ochi. Era îmbrăcat în pielea goală – dacă se poate spune astfel. Însă avea ochi: îi ţinea pe masă, chiar în faţa lui. 8-X Când fata înghiţi boabele de struguri, strigoiul se însufleţi. Sângele începu să-i curgă prin vine şi-şi căută ochii. Şi-i fixă în palme şi începu să se uite în jur. Văzând-o pe prinţesă fugi spre ea cu mişcări de om beat şi în stare de orice. În ultima secundă – clepsidra era pusă în funcţiune – fata reuşi să urce scara şi să ajungă în camera ei.

Mama ei care începuse să se simtă din ce în ce mai bine nu ştia că Ofelia îi adusese un leac miraculos: o rădăcină de plantă pusă la maică-sa sub pat. Căpitanul descoperi planta şi-o aruncă în foc. Căpitanul mai descoperi că servitoarea Mercedes era o spioană a criminalilor din munţi. O legă şi-şi pregăti trusa de scule. Satirul află de la spiriduşi că Ofelia încălcase regulile. Mâncase doi struguri în labirint. Pan se umplu de nervi. Mama Ofeliei muri, dând naştere unui băieţel.

Viteazul căpitan îşi cercetă cu plăcere cleştii şi foarfecii de „lucru”. Mercedea purta un cuţit ascuns în cutele bluzei sale. Reuşi şi-şi taie frânghia cu care fusese legată. Când căpitanul tocmai voia să înceapă tortura, se trezi cu un cuţit în spate. Apoi în gură. Mercedes fugi. Toţi militarii se luară după ea.

Ofelia îşi luă frăţiorul şi plecă în labirint. Căpitanul îşi obloji rănile şi porni în căutarea fiului său. Fata era o târfă mică şi nu conta pentru el. Între timp Mercedes ajunse într-o poiană. Soldaţii pe cai o urmăriseră cu uşurinţă şi o înconjurară. Ea îşi puse cuţitul la gât. Când aghiotantul căpitanului îşi îndreptă pistolul spre ea, fu zguduit de câteva gloanţe care-i străbătură corpul. Apăruseră partizanii.

Căpitanul coborî pe urmele Ofeliei care-şi ţinea frăţiorul în braţe. Prinţesa se întâlni cu satirul care-i spuse: varsă două picături de sânge de copil nevinovat şi se va deschide portalul. „Să înţep copilul ? ” întrebă fata.”Da. Două picături şi vei trăi veşnic, dincolo.” „Nu” hotărî ea. Căpitanul o descoperi şi o împuşcă. Îi luă frăţiorul.

Ofelia zăcea pe marginea stâncii, lângă apă. Din mână îi curgeau picături de sânge. Deodată de trezi în lumea visată, într-un decor de basm. Tatăl ei adevărat şi mama ei stăteau pe tronuri regeşti şi o aşteptau. Fata făcu un pas şi totul dispăru. Se afla pe stâncă, sângerând, murind.

Filmul Labirintul lui Pan a fost realizat de regizorul mexican Guillermo del Toro în 2006.
Şi după povestea acestui film, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată, vă anunţ că am terminat ce-am avut de zis pe anul ăsta şi aştept unul mai bun. Aşa că vă urez tuturor LA MULŢI ANI ! :)

9 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

La multi ani! Si, prin ideile tale, sa ne mai aduci cu picioarele pe pamant, in noianul de carti care inunda lumea! :)
.-= Şerban Tomşa´s last blog ..SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ pentru VIAŢA FĂRĂ URMĂRI de Adrian Suciu =-.

isuciu spunea...

Şerban Tomşa:

La mulţi ani, Şerban !

Jack spunea...

Nice site - Like what you did. Wishing you a very happy and prosperous new year !

Ana spunea...

Ritm alert, multe propoziţii principale. Încă nu am văzut filmul.
.-= Ana´s last blog ..Asemănări =-.

isuciu spunea...

Ana:
Povestea patrunde in realitate si ii da un sens deosebit. Fata (Ofelia) are momentul de alegere in care poate scapa cu viata. E o poveste, dar momente cruciale care depind de hotararile noastre exista in viata noastra.

Liviu Drugă spunea...

Da, un film de exceptie!
.-= Liviu Drugă´s last blog ..Julie & Julia (2009), sau "Totul trece prin gura" =-.

isuciu spunea...

Liviu Drugă:

Intr-adevar!

mewsette spunea...

totusi, e un film caruia i-a lipsit ceva...
.-= mewsette´s last blog ..Cinema in aer liber =-.

isuciu spunea...

mewsette:

Mie nu mi se pare.