roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 7 ianuarie 2010

Cărţile de călătorii ale lui Octavian Paler nu sunt simple jurnale de drum, ci conţin o mulţime de reflecţii, evaluări şi consideraţii culturale. Cu toate că stilul este foarte atractiv, scrierile par a fi nişte eseuri sau nişte cursuri de estetică. Ochiul lui Paler este unul de observator atent şi pătrunzător până-n esenţa lucrurilor.

Ajuns în Mexic, Octavian Paler trăieşte o sărbătoare culturală pe care ne-o împărtăşeşte. Comparaţiile între culturi şi civilizaţii îi stârnesc gânditorului analize surprinzătoare, încântătoare prin logica lor. Aflat pe platoul templului de sacrificiu al aztecilor, Paler se minunează de obiceiul sacrificării celor mai buni dintre tineri prin smulgerea inimii acestora pentru a fi arătată zeilor.

Şi Minotaurul din Creta >:) trebuia hrănit cu tineri, şapte fete şi şapte flăcăi anual, dar acolo sacrificiul făcut de grecii antici se datora pretenţiei acelei creaturi jumătate om şi jumătate taur, născută din degenerarea „sângelui” de zeu, şi nu era realizată cu marea convingere a aztecilor că după uciderea vlăstarelor celor mai reuşite din rasa lor zeii adevăraţi le vor da o viaţă mai bună.

Dacă tânărul şi imberbul Honorius Prigoană ar fi trăit în acea perioadă, ar fi fost numai bun de sacrificat :-t pentru binele public al vreunui sector din fosta citadelă mexicană Tenochtitlan…

Iar după cum se pomeneşte în Vechiul Testament, primii credincioşi se simţeau datori să-şi sacrifice pe fiul cel mai iubit, ceea ce se pare că s-a întâmplat de multe ori, până când Domnul le-ar fi dat voie evreilor ca în loc de odrasla iubită oamenii să înjunghie şi să verse sângele unui miel…

Cuceritorii spanioli ai lui Cortés au fost înspăimântaţi de obiceiurile barbare ale aztecilor, considerându-le nişte simple acte de cruzime ale unor înapoiaţi şi neînţelegând dragostea de moarte a aztecilor.

Paler scrie în Caminante: ”Problema sacrificiilor e într-adevăr mai complicată decât au rezolvat-o spaniolii, cutremurându-se de oroare şi incendiind în clipa următoare templele aztece. Teribila obligaţie de a ajuta soarele în misiunea lui izvora din credinţa că nu numai oamenii depind de zei, ci şi zeii depind de oameni, şi întreg universul. Obsedaţi de ordinea stelelor, aztecii erau convinşi că numai sacrificiile puteau prelungi o lume permanent ameninţată.”

Octavian Paler poveşteşte că la sosirea sa în Mexic a nimerit în plină fiesta. Poate că nimeni nu ştie să se bucure precum mexicanii. „Peste tot se vând cornete cu confetti, măşti şi pălării de pai multicolore. Se strigă, se cântă, se aruncă petarde.” spune Paler. Unii dansează pe străzi până la epuizare .

Care este motivul real al acestei manifestări, corespunzătoare conceptelor lui Dionisos ? Reînvierea naturii, care este un miracol. Dar dacă aztecii n-ar fi făcut mii de ani sacrificii umane, foarte preţioase, s-ar mai fi putut bucura acum?Ar mai fi explodat natura în mii de culori în timpul primăverii? Exuberanţa mexicanilor în timpul fiestei ajunge până la pierderea conştiinţei.

Dacă în prezent ar răsări în faţa lor Cortés cu soldaţii lui, le-ar da foc şi le-ar fura aurul. Dar aurul lui Moctezuma (ultimul împărat aztec) a fost luat demult, cu secole în urmă, şi dus în Spania. Acum nu mai există decât ruinele unei vechi civilizaţii, cu piramide construite în ciuda logicii. La fel ca şi cele din Egipt.

Paler se miră de nişte coincidenţe ciudate: cum au ajuns aztecii la sărbători dionisiace ? Ce caută spiritul grecesc în vechiul continent american ? Nu. Nu e spirit grecesc. Sunt concepţii proprii ale aztecilor.

În contemplarea civilizaţiilor vizitate prin călătoriile sale, Octavian Paler a formulat deseori concluzii caracteristice unui sceptic. În Caminante, cu toate că autorul face incizii dureroase în aspectele şi concepţiile de viaţă ale locuitorilor Mexicului şi în istoria lor, Paler se arată aproape un optimist. Ne transmite că viaţa poate avea un gust savuros, în ciuda unor cruzimi şi fapte abominabile. Paradoxal.

2 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

La mulţi ani ! Să trăieşti un milion de ani, ca să ne bucuri cu strălucirea minţii şi cu talentul tău literar atât de special. Sunt atât de bucuros că pot schimba gânduri cu un om ca tine...
Şi mie îmi place Paler...
.-= Şerban Tomşa´s last blog ..John Fowles =-.

dadatroll spunea...

Caminante, sau cum sa tradus in romana, Viata pe un peron de tren se intoarce 2.
.-= dadatroll´s last blog ..Cafea =-.