roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 14 ianuarie 2010

Regizorul Michael Radford ecranizează în 2004 piesa de teatru „Neguţătorul din Veneţia” de Shakespeare, cu o distribuţie de mare clasă, din care fac parte Al Pacino, Jeremy Irons, Joseph Fiennes si Lynn Collins.


Veneţia 1596. Un oraş puternic, liberal, strălucitor, cosmopolit. Oricine putea să trăiască în el, dar evreii nu aveau voie să aibă proprietăţi şi erau obligaţi să locuiască în ghetou. Se ocupau cu cămătăria, considerată ilegală de către creştini. Antonio, un neguţător creştin de vază, îi cere evreului Shylock un împrumut de 3000 de ducaţi pentru a-i da tânărului nobil Bassanio.

Bassanio avea nevoie de aceşti bani pentru a o putea cere în căsătorie pe frumoasa nobilă veneţiană Portia. Tatăl fetei îi impusese acesteia înainte de moartea sa să nu ia drept soţ decât pe acela care va trece de o anumită încercare: să aleaga din trei cufere - de plumb, de argint şi de aur, - pe baza unor indicii scrise, pe acela care conţine portretul fetei.

După prezentarea unor pretendenţi nemaipomenit de comici, apare Bassanio care ghiceşte şi câştigă. Până aici toate bune şi frumoase. Dar lui Antonio i se-ntâmplă un necaz: i se scufundă corăbiile şi profitul lui trece pe zero. Nu mai are bani pentru a restitui datoria către Shylock.

Evreul, foarte înrăit datorită modului în care era tratat de veneţieni, inclusese o clauză ciudată în contractul de împrumut: dacă Antonio nu restituie banii în termen de trei luni, Shylock va lua o bucată din carnea acestuia drept plată (în cantitate de o livră).

Antonio ajunge la mâna evreului pe care-l dispreţuia profund: nu are bani.


Are loc procesul prin care Shylock vrea să-şi obţină preţul împrumutului nerestituit – bucata de carte din corpul bietului Antonio. Îşi scoate chiar arma cu lama lucitoare, cu aspect ameninţător ca a unui de cuţit de măcelărie. Vinovatul urma să fie chiar măcelărit efectiv.

Shylock are un discurs magistral prin care îşi justifică neîndurarea şi din care răzbate toată ura adunată de poporul său prigonit peste tot în lume. Antonio îşi desface pieptul, fiindcă Shylock spusese că vrea livra de carne din dreptul inimii datornicului.

Apare un avocat cu o intervenţie miraculoasă. El spune că în legile veneţiene scrie că nimeni nu are voie să verse nicio picătură de sânge creştin. Să taie, dar să nu curgă sânge, dacă poate. Şi că nu are voie decât exact o livră, nici un gram mai mult. Altfel i se confiscă toată averea şi viaţa-i va depinde de Antonio şi de îndurarea Dogelui.

Tocmai când ajunsese să lovească, Shylock se înmoaie ca o cârpă, înspăimântat. Din leu ajunge şoricel. Este înfrânt de mecanismul implacabil al legii – tocmai de acela pe care se baza „să-şi facă dreptate” şi totodată să se răzbune cu sete.

Scena este magnifică şi incredibilă pentru nişte români care privesc spre ecran. Iată cum se respecta legea în acele timpuri înapoiate. În România chiar şi-n prezent dacă ai dreptate trebuie să mituieşti tot completul de judecată, pe grefieri, pe gardieni, pe femeia de serviciu.

Oare s-a căit atunci Shylock că n-a fost milos la începutul procesului, când Bassanio adusese banii datoraţi, 6000 de ducaţi care includeau şi dobânda ? A regretat oare că în loc să accepte banii, a vrut o răzbunare cruntă ?

Filmul este foarte bine realizat, jocul actorilor a fost de excepţie, folosirea decorurilor extraordinară şi culoarea peliculei ca a picturilor lui Caravaggio. Mie mi-a plăcut şi muzica. Orice s-ar spune însă, meritul cel mai mare în acest film îl are, paradoxal, Shakespeare.

6 comentarii:

Liviu Drugă spunea...

Mi-a placut si mie, mai ales pentru lectia de istorie, pentru jocul lui Pacino si, evident, pentru Shakespeare adus mai aproape de cocomârlele care cred ca Parfum de femeie este capodopera tuturor vremurilor :)
.-= Liviu Drugă´s last blog .."Politist, adjectiv" - o virgulă =-.

isuciu spunea...

Liviu Drugă :

Al Pacino a avut o contributie de exceptie, zic eu. Jocul lui complex a insemnat poate in film tot atat cat scenariul bazat pe piesa lui Shakespeare.

Ana spunea...

Au ecranizat şi Dragostea în vremea holerei.
.-= Ana´s last blog ..Orez pentru câini =-.

als spunea...

ma bucur mult k ti-a placut filmul lui radford: il consider una dintre cele mai bune ecranizari shakespeariene!

(am scris aici: http://agenda.liternet.ro/articol/2045/Alex-Leo-Serban/Shylockspeare-The-Merchant-of-Venice.html
- cu un mic 'purcelus' internetic: in propozitia care incepe cu 'Tresarim visceral, cultural si - probabil -...', cuvintul urmator este CULTUAL)

dar e mai mult decit 'doar' o 'buna ecranizare'; te face sa te gindesti (fara a risca nicio blasfemie!) k - poate - forma ideala a ACESTEI povesti nu este teatrul, ci cinema-ul... altfel spus, shakespeare a scris 'pt viitor', povestea asteptind parca ilustrarea ei in film. caci filmul face ceea ce teatrul nu poate: plaseaza actiunea KIAR la venezia (nu intr-o 'venezie' de mucava!), foloseste gros-planuri (vezi momentul cu cutitul lui shylock apropiindu-se de pieptul dezgolit al lui antonio) s.a.m.d.

ps 'dragostea in vremea holerei' este un film lamentabil :(

mewsette spunea...

totusi, de ce o comedie a fost transormata totalmente in drama? macar de-ar fi fost tragi-comedie. si al pacino , tin minte ca in filmul asta mi s-a parut cam egal cu sine, cam artificial, cam playing to play, just acting, en ayant interprete...
.-= mewsette´s last blog ..Cinema in aer liber =-.

isuciu spunea...

mewsette:

Este piesa lui Shakespeare filmata "la fata locului" ! Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata!