povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
duminică, 28 februarie 2010
Pe acelaşi palier de bloc s-a mutat un nepot de-al nostru, într-o garsonieră. Se numeşte Dionisie, este tânăr, absolvent de filozofie şi lucrează pe cont propriu. Zugrăveli şi instalaţii. Nu are firmă, pune bileţele cu telefonul scris pe ele în metrou, pe ziduri, pe stâlpi.

„Vezi că te cheamă nepotu’ “ , mi-a zis într-o după amiază nevasta. „Păi e mai tânăr ca mine, să vină el dacă are ceva de spus” am zis. „ Nu poate, e ocupat ! Eu zic să te duci tu, să nu se chinuie băiatu’!” „Cu ce să se chinuie ?” m-am mirat eu dar m-am dus.

Dionisie stătea cocoţat pe o scară de aluminiu cu două laturi, în formă de „V” întors, cu o bidinea  în mâna stîngă şi cu o carte în mâna dreaptă.

-  Ce faci acolo, zugrăveşti ?

-  Da. Citesc. Nu vezi ce scrie acesta aici ? Şi atunci de ce se mai ofuscau vadimiştii că Patapievici a spus că se pişă pe România; ai văzut ce scrie Adrian Marino ?

-   N-am apucat ! am răspuns mirat că nepotul nu-şi alesese o poziţie mai comodă pentru lectură, pe canapea sau pe scaun.

-  Să-ţi citesc ! (Nu mă invită să stau jos) : „Mentalitatea românească nu asimilează ideea de normă abstractă, generală, impersonală. Regulile şi principiile legaliste nu sunt luate în serios. Fiindcă, în primul rând, ele nu sunt înţelese, nu sunt asimilate de un sistem mental şi social mental şi social unde totul este şi rămâne personalizat şi rezolvat de la un capăt la altul prin aranjamente strict individuale”.

-  Unde scrie asta ?

- În capitolul „Altă Românie”, pagina 415. Mai departe: „Pentru românul obişnuit, un principiu ca dura lex sed lex rămâne total de neînţeles. Chiar absurd, total inadmisibil. O noţiune fără sens.[…] Incapabili de a ne ridica la concept, de a percepe generalul, schema abstractă, “legea” în toate sensurile cuvântului, ne determină să plutim mereu în haos şi dezorganizare. Dacă există o ţară, mai bine spus o populaţie şi o societate, unde se verifică din plin conceptual de “anomie” al lui Durkheim, aceasta este România eternă şi adevărată.

-  Chiar aşa ?!

- “Suntem ţara în care rigoarea, legalitatea, ordinea depersonalizată şi uniformizată n-au intrat nici pe departe în mentalitatea colectivă […]. Suntem ţara unde absolutul este imposibil. Condamnaţi, se pare în eternitate,doar la relativ, tranzacţional şi conjunctural. Avem compromisul şi adaptarea în sânge. Din care cauză, n-am dat – şi probabil nu vom da niciodată – filozofi sistematici, reci, uscaţi, strict conceptuali.Suntem […] ţara unde principiile generale, obiective, n-au, de fapt, nicio valoare şi nicio tradiţie.”

-  Asta ai mai spus o dată ! am zis eu.

-  Nu eu, el. Marino. „Suntem o ţară născută sub semnul improvizaţiei eterne.O permanentă cârpeală, de azi pe mâine. Uitaţi-vă, nu mai departe, la spectacolul deplorabil al străzilor şi şoselelor româneşti, cu gropi asfaltate, pe ici pe colo. Nimic solid, totul „fuşerit”, într-o brambureală şi neorganizare continuă.” Poţi să-l contrazici?

-  Nu. Chiar mă miră că această carte a fost scrisă cu ani buni în urmă (ani „buni” vine vorba), când nici nu exista Oprescu primar general, care le-a zis în şedinţă drumarilor că trebuie să plimbe maşinile de curătat zăpada dintr-un loc în altul, cu lamele ridicate, să închidă gura presei.

- Mai departe: „Metoda de bază a existenţei românului este combinaţia şmecherească practicată în proporţii de masă.Că, din această cauză, suntem o ţară haotică şi neorganizată, fără nicio preocupare de precizie, pe care inundaţiile (un singur exemplu) o iau prin surprindere, an după an, nu poate fi decât inevitabil.”

-  Eşti sigur că omul ăsta a murit ?

-  Evident. Mai departe: „Pe scurt, o ţară inconsistentă, slabă, fragilă şi dezorganizată. O “Valahie de mucava”, practic neguvernabilă.”. Ce spui ?

-  E nasol. Mă dor picioarele.

-  Păi de ce nu stai jos ? Şi p-ormă la mine nu te gândeşti că stau răstignit pe scara asta torturat ca la Guantanamo ?

2 comentarii:

Cinabru spunea...

Dur, dar cat se poate de adevarat. Sper sa fac rost curand de carte. Si imi place genul asta de prezentare, foarte fain.
.-= Cinabru´s last blog ..S-a lansat Agentiadecarte.ro =-.

isuciu spunea...

Cinabru:

Dur si cam trist!