roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 31 martie 2010
Nu toate cărţile unui scriitor sunt la fel de valoroase. La David Lodge, Terapia mi se pare vârful creaţiei autorului. La Ian McEwan nimic din ceea ce a scris nu egalează prima lui carte, Grădina de ciment.

La Philip Roth, Complexul lui Portnoy mi se pare mult mai bună decât celelalte (Sânul este chiar slabă). Corecţii este mult mai bună decât Al 27-lea oraş de Jonathan Franzen. Platforma lui Houellebecq este mult mai reuşită decât Posibilitatea unei insule sau Extinderea domeniului luptei.

American Psycho de Bret Easton Ellis este mult peste Glamorama. Măreţele maimuţe este un roman mai bun decât Cum trăiesc morţii, Cucul şi Pupăza sau Cartea lui Dave (Will Self).

Sectanţii de Iuri Mamleev este mai reuşită decât Ceilalţi. La Vladimir Sorokin, Ziua opricinului conţine mult mai multă ironie şi savoare decât Inimile celor patru. Kremlinul de zahăr pare chiar o pastişă după Ziua opricinului, astfel încât dacă te apuci de lectura acestei cărţi ai impresia că ai şi citit-o deja.

Inegalitatea privind valoarea cărţilor scriitorilor amintiţi mai sus (sigur că mai sunt mulţi alţii) este un fenomen oarecum normal, nimeni nereuşind să scrie numai şi numai capodopere – cu excepţia lui Shakespeare.

La noi sare în ochi cazul scriitorului foarte talentat Petru Dumitriu, care pe lângă Cronica de familie (un roman excepţional) a scris şi  Drum fără pulbere (roman de propagandă comunistă, complet fals) cu care şi-a făcut pulbere opera literară şi onoarea.

12 comentarii:

Liviu Drugă spunea...

Pentru mine sunt bune recomandarile in cazurile lui B.E. Elis, Mamleev, Sorokin, si Franzen din care nu am citit nimic si care acum au intrat pe lista.

isuciu spunea...

Liviu Drugă:
Daca le-ai luat drept recomandari, e foarte bine. Adaug ca romanul cel mai bun pe care l-am citit este «Corectii »de Franzen.

Liviu Drugă spunea...

Asa le-am si luat. Iar acum ca l-ai accentuat pe acest Corectii, il mai si urc cateva pozitii pe lista :)

isuciu spunea...

Liviu Druga sau Liviu Dragă:

Poate faci si o postare dupa ce termini Corectii !

Liviu Drugă spunea...

Nu promit, dar ma voi stradui. Am citit mult in ultima vreme dar n-am avut timp sau stari sa pun si pe blog mici comentarii despre cartile cu pricina. Prea putin timp in jurul meu :)

isuciu spunea...

Liviu Druga:

Bine. Iti mai dau o luna. N-o sa-ti para rau!

voroncas spunea...

insa variatia de valoare a cartilor unui scriitor poate fi extrem de interesanta daca vrem sa-i intelegem "universul", sistemul de pareri si obsesii sau evolutia.
tot interesant - si ironic - e si faptul ca nu putini autori se declara de fapt mai atasati de cartile asa-zise (mai) slabe sau iritati de succesul/popularitatea unora (cazul burgess cu "portocala mecanica"). bine, treaba e valabila si pentru regizori (woody allen care zice ca "match point" ii e filmul cel mai drag etc.). eh, pentru artisti, in general. aici o fi functionand poate cinismul lui wilde - citat cu satisfactie de harold blolm :D : ca toata poezia proasta (literatura) este sincera. iar a fi sincer (fata de tine insuti) si totodata deasupra propriilor 'sentimente' meschine (dar sincere!), prin scris (sau orice tip de reprezentare) e o mare arta, la propriu si la figurat. :)

p.s. am aceeasi parere in privinta lui portnoy - pe care tocmai l-am citit in engleza, o engleza a dracu' de viguroasa si inventiva - si a "terapiei" lui lodge (tradusa, de altfel, foarte bine de radu paraschivescu).

p.s. (2) petru dumitriu are si un soi de 'nota de calatorie' din u.r.s.s., patetica si penibila pe(ste) masura. si doar n-o fi singurul caz!
.-= voroncas´s last blog ..secretul feministelor =-.

isuciu spunea...

voroncas:
Autorii au deseori alte preferinte cu privire la creatiile lor decat publicul sau critica – e adevarat. Petru Dumitriu trebuie inteles si in contextul epocii foarte dure din punct de vedere ideologic. Proprietatea si posesiunea mi se pare insa o povestire extraordinara. Si altele. Eu il consider cel mai talentat romancier roman. Dar pentru Drum fara pulbere nu-l va ierta nimeni niciodata; era canalul Dunare – Marea Neagra unde-au fost exterminati cei mai straluciti intelectuali iar P. Dumitriu l-a prezentat ca pe un santier in care oamenii munceau liberi si fericiti pentru construirea socialismului.

Yuki spunea...

da, dar nu-i obligatoriu sa fie o singura carte in varf; uite, de exemplu la llosa, ' razboiul sfarsitului lumii' si ' conversatie la catedrala' sunt absoult egale. ca sa nu mai vb de dostoievski desi aici sunt doua tabere.
de ce zici ca ' terapia' lui lodge e cartea sa cea mai buna?

ryana spunea...

apropos,de titlul acestei postari,si vin aici cu steagul alb in varf de lance,sa-mi cer scuze pt.nepolitetea de a sterge raspunsul meu la comentariul ce l-ai postat pe blogul meu...vezi cum e?..sunt oameni de valoare ale caror opere nu sunt toate la acelasi nivel dorit sau asteptat..si viata fiecaruia om este un roman..la unii mai bun la altii mai prost…la mine e ca-n gara:)..povestea ce o intuiesti cu fata sincera si amanta baiatului e prea banala,si tine de telenovela,si cum cel mai genial scenarist in materie de pus in scena destine este cel celest,evident ca imaginatia acestuia nu are limite…intimplarea mea (poate daca ai apucat sa citesti comentariul,nu o mai lungesc)este precum o descindere intr-un bal mascat,intr-un festival venetzian daca vrei in care niste masti au incercat sa-mi intinda o capcana pe care nu stiu daca am evitata-o ca inca ma doare,insa nu prea le-au iesit socotelile..povestea a ramas ca-n coada de peste,desi, am avut puterea si inca lupt cu idea de rupere de acest episod odios ce din al meu punct de vedere este precum trecerea prin salonul de experiente ale doctorului mengele ce subit de dincolo de moarte i-am devenit eu cobai..si totul s-a petrecut in lumea virtuala,nedepasind pragul in viata reala..slava domnului ca a fost atat..de aici exprimarile mele alambicate,metaforice prostesti normal,ca doar sunt femeie,nu?...si referire la masca si la nevazutul amintit mai mereu in postarile mele..acum sper ca am lamurit aspectul ptr.care doamne fereste te-as avea pe costiinta ca mori..de curiozitate bineinteles:)…
.-= ryana´s last blog ..gandui la cafea matinala.... =-.

isuciu spunea...

ryana:
N-am apucat sa citesc. Dar renunt la curiozitate. Interventiile tale imi fac oricum placere, indiferent ce-ai spune.

ryana spunea...

multumesc mult pentru nobletea sufleteasca!:)
p.s./ nu ma supar de fel pentru curiozitate..din moment ce public un jurnal este normal sa-mi asum si responsabilitatea celor scrise,si sa lamuresc lucrurile,nu?..insa in notita ce o scrisesem,nici eu nu mai stiu ce nu mi-a placut si am sters-o la putin timp dupa ce o postasem…..prin urmare raspund cu draga inima oricand la orice intrebare,si ma bucur ca nu te-ai suparat sau ai interpretata altcumva gestul meu:)..o zi minunata sa ai!