roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 2 martie 2010
Este posibilă dragostea între un bătrân de 72 de ani şi o femeie tânără de 30 de ani ? Nu, fiindcă el este prea zbârcit şi neputincios. Ba da, fiindcă femeile sunt cucerite şi de inteligenţă şi perseverenţă. Nu, deoarece în afară de sentiment, într-o relaţie cu o femeie ai nevoie şi de…. nu, nu, vă rog să nu fiţi vulgari în exprimare sau gândire >:P .

Ca bărbat, ai nevoie de o minimă forţă fizică, de siguranţă în mişcări, de o oarecare precizie şi rezistenţa de a nu cădea din pat dacă eşti uşor împins (din intenţii bune). Sau măcar să nu-ţi tremure mâna. Dacă vrei să-i dai o ceaşcă de cafea şi i-o trânteşti pe ochi ?! Totuşi se poate, fiindcă femeia îţi vede sufletul. Dar îţi vede şi petele stacojii de pe pielea gălbejită #:-S .

În romanul lui Coetzee, scriitorul bătrân este atras de o tânără frumoasă care locuia în acelaşi imobil. Se întâlnesc în spălătoria blocului şi el o priveşte fascinat iar ea se uită la el cu scârbă. El se gândeşte la zicerea conform căreia bătrâneţea este vârsta împlinirii şi înţelepciunii. Ea purta o cămăşuţă scurtă. Aiurea, îşi spuse el, mi-aş da pe loc o mână ca să mă aflu între picioarele fierbinţi ale acestei frumoase făpturi…

Bătrânul intră în vorbă cu ea, visează la ea. Apoi îşi aruncă toate forţele în joc şi-i propune o colaborare (aflând că ea nu avea nicio slujbă) : să-i dactilografieze nişte lucrări. „Ce lucrări?” întreabă ea. El îi explică: Păi cam aşa :

Despre Dostoievski. Seara trecută am recitit capitolul cinci din partea a doua a Fraţilor Karamazov, capitolul în care Ivan îşi înapoiază biletul de intrare în universul creat de Dumnezeu, şi m-am pomenit că plâng fără să mă pot stăpâni. De ce ? Nu pot să spun că împărtăşesc opiniile mai curând răzbunătoare ale lui Ivan. Dimpotrivă, după părerea mea, cea mai importantă contribuţie la etica politică a adus-o Isus când i-a îndemnat pe cei jigniţi şi umiliţi să întoarcă şi celălalt obraz, astfel rupând ciclul răzbunării şi al represaliilor. Şi atunci de ce mă face să plâng fără voia mea ?”

„Aha!” spuse ea. „Şi ce vă face să plângeţi ?”. Până la urmă frumoasa Anya acceptă slujba. Bătrânul o plătea pentru munca ei. Dar femeia nu era deloc impresionată de scrierile venerabilului. Era impresionată de el. Alain, prietenul Anyei, începe să râdă de ea. „Tu nu vezi că moşul ăsta vrea să ţi-o tragă ?

Nu vreau să vă povestesc tot conţinutul. Relaţia dintre personaje are o evoluţie în care fiecare se descoperă pe sine mai bine. În timp ce frumoasa Anya se aruncă tot mai mult în aventurile vieţii, bătrânul se-ndreaptă spre moarte. Singur. Nu avea pe nimeni. Iată un citat din finalul cărţii, cuprinzând gândurile Anyei :

„Am fost aria lui secretă, secretara, aşa-i spuneam (în glumă), şi el n-a negat-o niciodată. Dacă m-aş fi ostenit să ascult atentă într-o seară caldă de primăvară, sunt sigură că l-aş fi auzit prin puţul luftului îngânându-şi cântecul de dragoste. […] O să-l ţin de mână. Nu pot să merg cu tine, o să-i spun, e împotriva regulilor. Nu pot să merg cu tine, dar ceea ce pot face este să te ţin de mână până la poartă.”

O carte de o tulburătoare şi profundă frumuseţe, ca să mă exprim prin cuvinte  demonetizate ; n-am altele la îndemână.

0 comentarii: