roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 30 martie 2010
Deodată l-am auzit pe Dionisie vorbind. Credeam că doarme şi sforăie, aşa cum era întins pe spate pe canapea. Avea pe burtă cartea lui Adrian Marino, deschisă cu paginile-n sus.

-         Vezi că mai e o gură de bere în frigider!

-         Dar tu n-ai frigider!

-         La tine în frigider ! Marino spune despre cultura română că după o jumătate de secol de totalitarism aceasta practic aproape nu mai există în parametrii săi clasici. Poţi să bei pentru moartea culturii noastre.

-         De ce să beau ? Ăsta e un lucru trist.

-         Atunci bea pentru că e trist.

-         Dar ce s-a-ntâmplat ?

-         Mai nimic. Tocmai asta-i problema! Marino insistă permanent în carte pe lipsa de preocupări ideologice. Despre excesul de „poezie” şi „literatură” ca formă predilectă de expresie.

-         Dar ideologia este ideologie iar arta e artă! am spus.

-         A crea personaje ca  Nicoară Potcoavă urmând teoria marxistă înseamnă a crea personaje false, necredibile.

-         Păi atunci ar fi trebuit să dezvolte puţin ce înţelegea el prin ideologie. Un sistem de valori.

-         Evident. El vroia o serie de condiţii pentru realizarea unei culturi normale, de nivel european : consolidare, seriozitate, continuitate, capacitate de generalizare,de analiză şi sinteză. Detesta permanenţa improvizaţie, sincronizarea şi spiritul de eternă compilaţie. Lipsa de interes şi de recepţie pentru valorile general recunoscute.

-         Şi care erau cauzele acestei situaţii ?

-         Aceleaşi ca şi acum : o pseudocultură jurnalistică în esenţă, verbalizată şi televizată, lipsită de orice substanţă. Dar de mare impact şi audienţă.

-         Uite ce e : toate astea sunt efecte, manifestări ale unor atitudini şi nu cauze.

-         Marino explică foarte clar : punctul nevralgic al crizei culturale române actuale este lipsa unui  mesaj ideologic liberal, organizat, sistematic şi bine difuzat.

-         N-ai mai spus chestia asta cu lipsa ideologiei ?

-         Da. Se cam repetă în carte.

-         De ce ?

-         Ei, aşa, poate că Marino era cam pisălog.

-         Mie cuvântul ăsta îmi sună cam urât. Poate psiholog.

-         Nu.  Pisălog.  Asta-i limba română.  Marino vorbeşte de o acţiune cam în genul  cărţilor lui Raymond Aron, Hannah Arendt, Alain Besançon  şi ale altora de  aceeaşi orientare.

Critica obsesia unora de a fi prezenţi săptămânal în publicistică şi dădea exemple:

H. R. Patapievici şi Alexandru George. Îi lăuda că aveau multă dreptate în articolele lor politico - ideologice.

-        Păi îi lăuda ori îi critica ?

-        Spunea că adunate în volum, textele celor numiţi nu se leagă, nu se grupează, nu se articulează într-o demonstraţie coerentă, cu direcţie precisă.

-         Aici avea dreptate. Dar n-a mai apucat să citească şi ce-a scris de curând Patapievici despre manele. Cred că ar fi rămas mască !

0 comentarii: