roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 8 martie 2010
Bidineaua lui Dionisie era îmbibată în soluţia de zugrăvit şi când el făcea manevra de a întoarce pagina mi-era teamă să nu mânjească volumul.

Iătă ce mai scrie domnul Marino, zise el. Citez : „Dacă nu avem vocaţia construcţiei, avem în schimb – şi încă din plin - vocaţia negaţiei, a nihilismului distructiv. La drept vorbind, singurele contribuţii româneşti la cultura europeană şi universală sunt de ordin negativ. Dadaismul lui T. Tzara, absurdul dizolvant al lui Eugen Ionescu (să  ne amintim şi de al său atât de caracteristic volum Nu), nihilismele pe bandă rulantă ale lui E.M.Cioran sunt cele mai elocvente şi concludente exemple.”

- Aici eu cred că se cam înşală. Eugen Ionescu este celebru pentru piesele sale de teatru, absolut insolite  şi a fost membru al Academiei franceze. Are locul lui în Pantheon, alături de marile figuri ale culturii franceze şi implicit ale lumii întregi. Nu este renumit pentru volumul Nu. Iar Cioran a fost declarat cel mai mare stilist al limbii franceze.

- Ascultă mai departe. Pagina 418. „O furie demolatoare mereu refulată ţâşneşte, parcă prin toţi porii, când nici nu te aştepţi. Stilul băşcălios de mărunt golănaş de periferie al lui Mircea Dinescu, Academia Caţavencu, în ansamblul său, ilustrează foarte bine acest detestabil „ specific naţional”. Amuzant, uneori, pentru o clipă, el este odios în esenţă. Fiindcă poluează şi trivializează totul. Terfeleşte toate valorile, bagatelizează toate intenţiile bune.”

-  Vezi, acum se despart. O grupare,  compusă din Doru Buşcu,  Ioan T. Morar :^o şi încă vreo doi - trei, rămâne în orientarea pro-băsesciană. Alta cică va  scoate un Caţavencu independent %-( . Adică fără finanţarea lui Vântu.

-  Mai departe, zise Dionisie fără să renunţe la poziţia lui incomodă pe scara de zugrav. „Mă întreb încă odată – desigur naiv – de unde „vine” această defulare negativă, aş spune chiar „demonică”? Voluptatea perversă a calomniei şi înjosirii cu orice preţ ? Plăcerea sadică şi „luciferică” a răului, a distrugerii ? A anihilării şi reducerii la neant a tot ceea ce este frumos, pozitiv, bun, „sfânt”?”

- Ei, am zis eu, aici e aici. Deocamdată e doar o afirmaţie. Poate Adrian Marino să argumenteze ştiinţific această înclinaţie ?

- Păi uite ce zice: „Nu numai că nu suntem, în esenţă, un popor creştin, dar cred că ne-am format într-o zonă unde gnozele dualiste, bogomilice, au lăsat urme foarte adânci.”

-  Asta e prea de tot: ne scoate şi păgâni ! Dar Ştefan cel Mare şi Sfânt ?

-  Nu te grăbi, că era repede vărsătoriu de sânge şi afemeiat. Noi l-am făcut „sfânt”, prin Decret.

- Şi cine poate combate un Decret ? Uite ce spune despre hărnicia proverbială a românului. Citez „Trebuie să combat […] încă o prejudecată tenace: poporul român nu este „muncitor”.  N-aş spune, totdeauna, neapărat şi „leneş”. Dar, în orice caz, fără nicio noţiune a productivităţii muncii în sensul occidental al cuvântului”.

- Ei, ei, am sărit eu. Dar cine s-a dus să le spele vasele şi să le facă paturile nemţilor, italienilor şi spaniolilor cărora le e lehamite şi să se spele singuri pe dinţi ?

- Mă fac că nici n-am auzit ce-ai spus, răspunse Dionisie. Ascultă ce zice Marino: „…statul român a inventat o pletoră de funcţionari prost plătiţi (cu subînţelesul că „dacă nu curge, picură”), iar statul comunist a dat o lovitură de graţie : „ Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim” devenită mentalitate şi deviză generală.”

- Auzi, ştii ce nu-mi place mie la Marino ăsta ? am spus. Că nu se ocupă de literaţii, de filozofii şi gânditorii noştri, şi-i tot dă zor cu mentalităţi, bogomili şi alte parascovenii…

- Oho, aici greşeşti. Se ocupă şi de aceştia, şi încă tare de tot:-t! Stai să vezi!  zise Dionisie aruncând bidineaua cât acolo, prin cameră. Apoi se lungi pe canapea murmurând „Cred că ai dreptate, românul este foarte muncitor din fire” şi-n câteva minute l-am auzit sforăind.

0 comentarii: