roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 5 aprilie 2010
Cam în perioada în care Daniel Defoe lucra la  celebrul roman  Robinson Crusoe Jonathan Swift a scris Călătoriile lui Gulliver, publicat  în 1726. Era epoca marilor calătorii şi descoperiri de teritorii noi şi implicit a descrierii acestora în jurnale de călătorie şi în romane.

Conceput în patru părţi foarte diferite, cele mai cunoscute sunt „Călătoria în Liliput” şi „ Călătoria în Brobdingnag” , adică „Aventurile lui Gulliver în ţara piticilor” şi „ Aventurile lui Gulliver  în ţara uriaşilor ”, făcute celebre datorită popularizării acestor întâmplări prin desene , broşuri pentru copii (variante prescurtate), dându-se acestor părţi tenta unor simple poveşti.

Părţile celelalte, a treia şi a patra sunt mai puţin ştiute  (Călătoria în Laputa, Balnibarbi, Glubbdubdrib, Luggnagg şi Japonia  şi Călătoria în ţara houyhnhnmilor ) deşi acestea cuprind cele mai interesante, moderne şi şocante pagini.

Cartea lui Swift începe într-un mod cât se poate de realist, ca un jurnal de călătorie, cu un erou obişnuit, un tânăr care după studii medicale pleacă pe mare. Însă în drumurile lui nimereşte în locuri ciudate. În ţara piticilor şi în ţara uriaşilor. Apoi ajunge în regatul Balnibarbi de pe o insulă unde capitala era Lagado.

Vizitând marea Academie din Lagado, Gulliver descrie ceea ce vede acolo. Un învăţat căuta să prefacă gheaţa în praf de puşcă. Un arhitect ingenios  născocise un nou sistem de a construi casele, începând cu acoperişul şi mergând spre temelie  ~X(.

Cineva propunea ca oricine e primit de un prim-ministru, după ce şi-a spus păsul cât mai pe scurt şi în cuvinte cât mai limpezi, la plecare să-l ciupească pe sus-amintitul ministru de nas, să-i tragă un picior în pântec, să-l calce pe bătături, să-l tragă de urechi de trei ori, să-i înfigă un ac în partea posterioară sau să-l pişte de braţ până îl face numai vânătăi, ca  să-l împiedice să uite cele discutate :-S.

N-ar fi fost şi o metodă excelentă pentru negocierea sindicatelor cu prim-ministrul Boc ?

Se mai cerea  ca fiecare senator din marele consiliu al unei naţiuni, după ce îşi expune punctul său de vedere şi-l sprijină cu argumente, să fie obligat să voteze împotriva propriei sale păreri ; în felul acesta rezultatul nu  ar putea fi decât prielnic pentru binele obştesc”. Nu aduce  a Kafka ?

Mai exista un proiect care  propunea  desfiinţarea tuturor cuvintelor , ceea ce, după cum se arăta, ar fi foarte prielnic sănătăţii şi ar însemna o mare economie de timp. Se ştie că fiecare cuvânt pe care-l rostim micşoreaza într-o oarecare măsură plămânii prin roadere, şi în felul acesta ne grăbeste sfârşitul. Or, cum cuvintele nu sunt decât “nume ale lucrurilor”, ar fi mult mai potrivit ca toţi oamenii să poarte la ei lucrurile de care au nevoie pentru a se face înteleşi”.

Când e vorba însă de conversaţii mai scurte , un om işi poate duce lucrurile de care are nevoie în buzunare sau sub braţ ; acestea îi sunt de ajuns, iar atunci când e la el acasă, se descurcă de minune.

Nu seamană cu un text dintr-o piesă de Eugen Ionesco ?

În acel regat mai exista posibilitatea invocării unor mari personalităţi Gulliver dorea să profite să-i  vadă pe învăţaţii vremurilor de altătadată.

Iată un citat : “ Am propus ca Homer şi Aristotel să apară în fruntea comentariilor lor. Homer era înalt şi  arătos, se ţinea foarte drept pentru vârsta lui, iar ochii îi erau vioi şi pătrunzatori, cum nu mi-a fost dat să văd vreodată.

Aristotel umbla gârbovit şi se sprijinea într-un toiag. Era tras la faţă , cu părul rar şi lins, iar vocea-i suna a gol. Mi-am dat seama numaidecât că amândoi erau cu desăvârsire străini de cei din jurul lor, că nu-i văzuseră şi  nu auziseră niciodată de ei. Iar un duh al cărui nume nu-l voi da în vileag mi-a şoptit că acolo, pe tărâmurile acelea ale morţilor, aceşti comentatori se ţineau cât mai departe de autorii lor, încercând un simtământ de ruşine şi de vină pentru că răstălmăciseră în faţa posterităţii spusele acestor învăţaţi.

I-am prezentat pe Didymus si pe Eustatius lui Homer şi l-am făcut pe acesta să-i trateze mai bine decât o meritau poate, deoarece Homer îşi dădu seama îndată că le lipsea geniul de care e nevoie pentru a pătrunde spiritul unui poet. Aristotel îşi ieşi însă rău din sărite cănd îi vorbi despre Scotus si Ramus si îi făcui cunostinţă cu ei, ba chiar îi întrebă dacă şi ceilalţi din tagma lor erau la fel de nătângi ca ei.”

Alt citat:  “Am avut curiozitatea să iscodesc prin ce anume mijloace izbutiseră foarte mulţi oameni sa dobândeasca titluri de nobleţe şi moşii întinse. Au fost chemati mai mulţi oameni, şi chiar în urma unei cercetari superficiale am descoperit atăta murdărie, încât mă simt copleşit de mâhnire când mă gândesc la spusele lor.

Sperjurul , asuprirea, corupţia, frauda, linguşirea şi alte metehne de felul acesta se numărau printre  cele mai scuzabile meşteşuguri, şi după cum se şi cuvenea, am fost plin de îngăduinţă faţă de ele.

Când însă unii au mărturisit că-si datorează mărirea şi bogaţia desfrâului sau incestului; alţii, prostituării soţiilor şi fiicelor lor; alţii, trădării de ţară şi rege; alţii, otrăvirii; cei mai multi, strâmbătăţii pentru a-i nimici pe cei nevinovati – să fiu iertat dacă toate acestea au făcut să scadă adânca mea veneraţie pe care am nutrit-o faţă de persoanele de rang înalt^:)^.”

Nu sună a ceva cunoscut din realitatea zilelor noastre ? Ironia lui Swift rezultă din faptul că el prezintă aceste metehne în cadrul unei poveşti fantastice.

Partea a patra a cărţii, Călătoria în ţara houyhnhnmilor, este una din cele mai strălucitoare şi spirituale naraţiuni din istoria romanului de până acum. Houyhnhnmii sunt de fapt nişte cai înzestraţi cu raţiune şi sunt stăpânii locului, iar slujitorii lor sunt un fel de animale numite yahoo (fără com !), cu aspect de oameni.

Houyhnhnmii sunt dotaţi cu toate virtuţile care pot împodobi o fiinţă umană. Gulliver este luat drept yahoo şi în multe cazuri recunoaşte şi el că este întrecut în calităţi de către acele fiinţe cu corp de cal. Într-o discuţie cu ei,

Gulliver încearcă să argumenteze totuşi superioritatea alcătuirii corpului uman. I se reproşează că are numai două picioare, că mîinile-i sunt prea scurte şi unifuncţionale. De  toată savoarea este scena în care Gulliver vede o iapă albă trecând o aţă printr-un ac :-O   .  Este o secvenţă care trimite la teatrul absurdului.

Ce fel de roman este Călătoriile lui Gulliver ? Desigur că este o alegorie. Prin călătoriilor sale Gulliver  parcurge un drum cu etape simbolice, aducând în prim plan probleme politice, literare, filozofice. Dar mai este un roman modern care poate fi foarte uşor asimilat operelor lui Kafka, Ionesco sau Beckett. Să nu uităm însă că a fost scris pe la 1700.

11 comentarii:

Yuki spunea...

' Calatoriile lui Gulliver' sunt o critica la adresa societatii lui Swift, iar ultima calatorie, cea in tara cailor intelepti, o critica dura la adresa intregii omeniri.

isuciu spunea...

Yuki
Evident. Dar cu ce ironie ! =D>

als spunea...

ati sintetizat perfect: defoe scrie romanul modern, in timp ce swift anunta literatura moderna ;)

ps pt umorul coroziv al lui swift, recomand calduros 'o modesta propunere': nici macar dadaistii & surrealistii n-au mers atit de departe cu impertinenta, textul lui poate soca si azi... intr-un fel, prin acel text, swift il anunta kiar si pe sacha baron cohen (vezi 'bruno')!

isuciu spunea...

Leo,

Stiam de acest text al lui dar inca nu l-am gasit. In alta ordine de idei, genialul Swift este un argument al ideii ca arta nu are o dezvoltare istorica progresiva. :-? Scrise inainte de anul 1700, operele lui s-au dovedit mult mai valoroase decat multe realizate de contemporani. Daca literatura avea o dezvoltare progresiva acum era plin de scriitori ca Shakespeare peste tot.

Liviu Drugă spunea...

Sa nu uitam ca Swift e cap de serie, urmat de Yeats, Beckett, Shaw si Joyce - toti din Dublin.

isuciu spunea...

Liviu Drugă:

Dacă eram inspirat mă năşteam şi eu în Dublin ! :) Au ăia un aer prielnic pentru talent !

voroncas spunea...

@Liviu Druga:
si wilde, bien sur. :)
.-= voroncas´s last blog ..secretul feministelor =-.

corlaci anca spunea...

este o caarte foarte lunga dar si interesanta .

isuciu spunea...

corlaci anca:

intr-adevar e groasa, dar buna !

dyaa spunea...

povestea e cam lunga,,,da e minunata

isuciu spunea...

dyaa:

absolut!