roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 7 aprilie 2010
Peisajul era mirific. Un lac în mijlocul unei fost crater. Micul lac este înconjurat de creste muntoase frumos împădurite. În mijlocul lacului o insulă. Să ne apropiem : nu e o insulă, este un templu cu acoperişul asemenea unei corăbii cu faţa-n jos şi streşinile întoarse puţin în sus (ca la pagode). Acolo locuieşte un sfânt. Un bătrân budist. Învăţătorul are în îngrijire un băieţaş în varstă de vreo saşe - şapte ani.

Probabil că trebuie să-l educe. Băiatul ia barca şi se duce pe mal în pădure. Printre copaci un râuleţ vijelios formează mici cascade în căderea sa spre lac. Pietre de forme pitoreşti decorează locul şi mici bazine naturale te îmbie să-ţi bagi picioarele în ele. Băieţelul prinde un peşte şi-i leagă o piatră de coadă. Apoi îi dă drumul în apa cristalină şi râde de se prăpădeşte văzând chinul peştelui.

De undeva de sus apare ca o fantomă Învăţătorul, care priveşte şi tace. Nu intervine aşa cum ar proceda orice european civilizat să-i facă observaţie imediat puştiului că nu e bine să chinui animalele.  Metodele asiatice sunt lente şi profunde.  Băieţelul mai prinde o broască şi-i leagă o piatră de corp, după care  râde dându-i drumul să se zbată prin apă.

Apoi năzdrăvanul face acelaşi lucru cu un şarpe. Ajunge acasă (adică la templul din mijlocul lacului) dar Învăţătorul nu-i spune un cuvânt. Însă a doua zi dimineaţă puştiul se trezeşte din somn constatând că avea fixat în spate un pietroi uriaş. Învăţătorul îi spune : „Te vei duce şi vei elibera toate animalele. Dacă vreunul dintre ele a murit cumva, vei purta în spate toată viaţa acest pietroi”.

Băiatul ia barca şi se duce în pădure. Găşeşte peştele mort. Descoperă broasca şi se bucură nespus că era vie. Îi dezleagă pietroiul şi-i dă  drumul să zburde şi să-şi guste viaţa. Apoi caută şarpele şi-l găşeşte mort. Puştiul începe să plângă de mama focului. Timpul trece repede.

Vine toamna. Puştiul crescuse şi devenise un tânăr dornic de baruri, anturaj şi distracţie. Dar locurile erau foarte frumoase dar nici vorbă de lume, localuri sau internet. Sau prieteni de vărsta lui. Dar iată că la templu este adusă o fată bolnavă. Fata avea nevroză şi Învăţătorul trebuia s-o vindece.

S-o pună să mănânce natural, să o înveţe să repire natural şi să se roage. Să intre în armonie cu natura. Dar şi tânărul vroia să intre în consonanţă cu natura, şi cum se săturase pănă-n gât de peisajul pur şi nepopulat, pune ochii pe fată.  :D/ Fata era şi ea foarte naturală, tânără şi frumoasă. Nu trece mult timp şi tânărul se pune pe ea. La propriu. Şi ca prin minune, rugăciunile au ajutat-o şi fata s-a vindecat. Şi pleacă în lume.

Dar învăţătorul este foarte supărat pe tânăr că o sedusese pe fată. Adică avusese contact sexual cu ea. (ca să nu mă exprim mai pe şleau  pentru a nu fi în disonanţă cu puritatea morală a Învăţătorului, cu frumuseţea dată de Budha tuturor fiinţelor din film şi din lume etc).

Sfântul sihastru îl alungă pe tânăr de la templu. Dar află despre el şi despre soarta lui dintr-un petic de ziar. De aici nu vă mai spun nimic. Toate lucrurile merg foarte prost.  ~X( Din film nu rezultă de ce lucrurile merg foarte rău în această lume. Poate că totul a pornit de la chinuirea unui peşte nevinovat ? Nu se ştie.

Dar titlul filmului spune multe: Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă şi iar Primăvară. Iar primăvară ? Adică lucrurile se repetă. Şi tot aşa, în sens rău. De ce? Dacă natura, locurile şi oamenii pot fi aşa frumoase, de ce faptele sunt aşa nefaste ? Doar Învăţătorul ar putea şti. Dar Sfântul şi-a dat foc. Nasol.

6 comentarii:

Ana spunea...

Daca mi-ar fi aratat cineva textul de mai sus, fara sa stiu cine l-a scris, as fi ghicit autorul :D Sarind peste perii si talentele scriitoricesti, aterizam peste film. La propriu. Ba nu, la figurat.

Primavara e copilul ala mic din final, cred eu. El o (nu) sa faca aceleasi greseli. Primavara e inocenţa. Si pentru ca mi-ai dat de gandit pe marginea interpretarilor, acum realizez. Daca iarna e finalul, inseamna ca spring again e viata de dupa reincarnare, nu?
.-= Ana´s last blog ..Semnul mirării pe faţă =-.

isuciu spunea...

Ana:

Am citit ce-ai scris tu despre filmele lui Kim Ki-duk. Mi-a placut mult analiza ta. =D> Crede acest mare regizor ca omul este rău din naştere ? Din filmul Primavara.... rezultă că da. Copilul de la sfarsit (spring again) o va lua de la inceput cu pestele, cu broasca si mai tarziu va ajunge la crima. Altfel Invatatorul nu s-ar fi sinucis (intr-un ritual cu o anumita semnificatie – acele litere lipite pe ochi si pe gura). Sigur ca aici ne-ar putea lamuri Alex Leo Serban daca ar avea timp si dispozitie pentru asta...

Ana spunea...

Rău din naştere sau purtător de karme din trecut, nu ştiu. Din ce am înţeles, omul se naşte pur şi devine rău pe măsură ce trec anotimpurile peste el. Asta pare să arate Ki-duk. E posibil totuşi să devină rău şi după ce-şi duce piatra până la capăt, să vadă iar primăvara. O primăvară echivalentă cu renaşterea. Oricum, filozofia orientală pune accent pe reîncarnare.

Noi românii zicem că învăţătorul s-a sinucis. Ochii pe care şi-i lipeşte în final, înainte de a-şi da foc, simbolizează ceva. Nu ştiu exact ce. E loc pentru interpretări. Asta-mi place la filmul lui Kim şi în general la filme.

Dacă vei privi şi Hwal (tot al lui Ki-duk), vei găsi o temă similară. Un bătrân care se sinucide şi devine arc. Mai e un film dar îmi scapă acum. Uite despre asta nu am scris în analiza aia.

Da, mi-ar plăcea să citesc şi părerea lui ALS.
.-= Ana´s last blog ..Semnul mirării pe faţă =-.

isuciu spunea...

Ana:
Am vazut si Arcul si multe alte filme ale lui Ki-duk, nu cred ca am scapat vreunul. Tot la fel de bun este Insula. Ai dreptate in ceea ce priveste filozofia orientala, tacerile lor atat de elocvente, capacitatea de sacrificiu de neinteles pentru niste romani. Si contin multa poezie (ca atmosfera) in ciuda duritatii de nesuportat din unele scene.

Ana spunea...

Cumva împacă şi capra şi ţapul :) Cu poezia în imagini.
Mă uitam că nu a mai scos nimic domnul KKD. Pregăteşte ceva, mai mult ca sigur.
.-= Ana´s last blog ..Semnul mirării pe faţă =-.

isuciu spunea...

Ana:
Sa vedem. Sunt curios!