roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
vineri, 2 aprilie 2010
Într-o cafenea din Barcelona o femeie tânără şi frumoasă stă aplecată la o masă peste un caiet scolăresc, în care scrie : zece lucruri pe care trebuie să le fac înainte de a muri. Femeia are 23 de ani, este mamă a două fetiţe şi are un soţ iubitor. Ea află în urma unor analize medicale că mai avea două luni de trăit.

Printre cele zece lucruri pe care le stabileşte că vrea să le facă este şi acela de a se culca şi cu un alt bărbat decât cu soţul ei. Ca să afle cum e. Înregistrează nişte casete cu sfaturi pentru fetele sale. Încredinţează casetele doctorului care o trata, rugându-l să predea fetelor înregistrările la anumite date: când copilelele vor avea 5 ani, apoi 10 ani, apoi 15, apoi 17.

Pe acele casete mama anticipează viaţa pe care fetele ei o vor trăi cu toţii împreună, spunându-le ce să facă la primul sărut, la ce băieţi să fie atenţi, să nu-şi neglijeze dieta şi silueta, să aibă grijă de pisoii din casă, să-şi iubească tatăl, să-l înţeleagă dacă va găsi o altă femeie, să nu le dispară niciodată zâmbetul de pe buze aşa ca acum.

„Viaţa să se desfăşoare fără mine, fără tristeţe, ca şi cum aş fi acolo. Nu fiţi supărate, că supărarea nu schimbă lucrurile.” Filmul aruncă în joc o problemă cutremurătoare pentru orice om tânăr şi împlinit: ce-ai face dacă-ai ştii că vei muri peste două luni ? Unii nici nu au curajul să abordeze astfel de gânduri. Isabel Coixet a făcut din acest subiect un film care te loveşte ca un duş rece şi cu toate că este trist de undeva răzbate un fel de lumină.

10 comentarii:

ryana spunea...

stiu cum e.brrrr!..am trecut de vreo doua ori pe langa spectrul mortii si asta datorita iata din fericire unor diagnostice interpretate gresit...desi citeam prin multe documentatii cum ca este bine sa iti spuna medicul diagnosticul corect eu cred ca-i cea mai mare greseala..ah,da ceva de genul..doamna/domnule,aveti o boala incurabila insa tratabila..asa mai trece cum trece,dar sa-ti spuna ca iata mai ai atatea luni de trait,e cumplit,prima senzatie,ce nu pot sa o uit e ca deja eram ca si moarta,un cutit rece mi-a strapuns spinarea si vreo cateva zile am stat golita de tot ce inseamna viata in mine..nu mai realizam ce va fi dupa mine,sau alte lucruri serioase..ma gandeam doar la momentul trecerii..dincolo..apoi,insa m-am mobilizat si am luat la studiat toate tratatele de medicina ce faceau referire la boala mea si am plecat sa consult mai multi doctori..si vreau sa spun ca nu totdeauna vorba ceea in care se spune cum ca doar parerea majoritatii conteaza e si adevarata..din trei medici unu a gasit adevarul..in fine e tragica povestirea de mai sus,sunt multe cazuri in viata similar,si ma gandesc cum ca normal in toate exista o raza de lumina cum bine zici..
.-= ryana´s last blog ..iluzii pierdute... =-.

isuciu spunea...

ryana:
Ce bine e sa ti se greseasca un diagnostic si sa afli apoi ca vei scapa ! Aici ai dreptate. E ca si cum ti s-ar darui o noua viata ! \:D/ Iata un mod ciudat in care poate actiona o greseala. Eu am un cunoscut care a fost diagnosticat cu cancer si dupa ce si-a repetat analizele s-a stabilit ca era vorba de o tumoare benigna. Acum este un alt om, mereu pus pe glume. Inainte era sobru si vesnic incruntat.

ryana spunea...

stii,eu permanent,in ciuda postarilor mele ce ptr.unii par pesimiste si sinucidere curata,totusi am o fire optimista de fel si nu accept un verdict negativ nici ptr.mine nici ptr.altii..am avut o experienta trista cu un om de o deosebita noblete sufleteasca un spirit superior,cu un destin tragic..nu as putea sa-i gasesc un echivalent prin tot ce am cunoscut eu pana acum...bunatate,altruism,generozitate..etc..in momentul fatal era in floarea varstei si pe varful piscului in cariera profesionala..fiind intelectual.fiind cine era..fuma mult si bea cafele multe..si intr-o zi pe nepusa masa i-a venit verdictul..cancer la plamani..din omul vesel ce lumina diminetile si zilele altora,in ciuda unei vieti de familie nu tocmai reusita,a devenit tacut si s-a retras,insa a luptat cu disperare sa supravietuiasca..eu ii doream din tot sufletul sa depaseasca momentul..si eram oripilata de unii ce chipurile ii erau prieteni si asteptau si chiar se bucurau de vestile proaste ptr.a-i ocupa fotoliul ..ma intrista cumplit..intr-o zi insa dupa vreo sapte luni de chin a venit la mine si era fericit ca a depasit boala..si acum mi-aduc aminte ,cand mi-a spus”gata de maine vin la treaba!”..insa nu a fost asa..s-a mai chinuit trei luni cumplit dupa care s-a dus..e groaznic…am zis eu..fiecare cu steaua lui..asta e!

isuciu spunea...

ryana:
Esti cam trista dar se potriveste cu ziua de azi (Vinerea Mare ). Hai sa intram intr-o problema delicata : de ce crezi tu ca sunt pedepsiti oameni nevinovati in catastrofe, atentate, accidente ? In popor se spune : Dumnezeu ii ia la el pe cei buni. De ce ? Nu ar fi normal ca oamenii buni si curati sa ramana printre noi ?

ryana spunea...

vezi tu,si eu mi-am pus intrebari de multe ori sub aspectul asta..si la inceput am fost revoltata apoi nedumerita,si am inceput sa"halesc"literatura si sa urmaresc filme de toate genurile,ca sa-mi dau un raspuns..bine lasa ca dezavantajul meu fiind ca sunt femeie si responsabila fata de familie si copii,chiar regret ca iata cand vad ce autori aduci si tu si Serban in discutie,imi creeaza o anxietate ciudata ca nu mai am timp sa citesc si pe acestia...umila mea parere ramane la expresia filozofala,ca virgula,cu cat cauti sa stii mai mult cu atat nu cunosti nimic..e un mister..nu mor numai oamenii buni...am vazut cum mor oameni despre care unii spun ca a fost bun dar apoi am descoperit ca o spun asa fiind adeptii principiului”despre morti numai de bine”:)..acum nimeni nu-i perfect..avem si parti bune si parti rele depinde insa din ce unghi se priveste aspectul…si ca final ca m-am pornit:)….vrem nu vrem devenim fatalisti,sau filozofi,in sensul ca trebuie sa recunoastem cum ca forta nevazuta face tot jocul..daca o iau dupa definitia unui autor cum ca Terra este o inchisoare a universului,sa stii ca are mare dreptate..toti ne nastem condamnati la moarte…probabil cei ce sunt “luati”mai devreme sus,copii tineri,maturi…zic eu se amnistieaza ceva din condamnare…eu asa vad problema..si apoi ma gandesc din doua una..daca nu suntem animale precum,gainile,porcii,iata mieii acum,”crescute”ptr.a hrani vreun capcaun nevazut[asta-i filozofia mea sui-generis,vezi ca cer drepturi de autor daca o insusesti..desigur glumesc:)…. ],in mod sigur o fi ceva prea frumos dupa moarte,destul sa nu aflam misterul pt.a nu ne sinucide in masa…zic si eu!:)
.-= ryana´s last blog ..iluzii pierdute... =-.

Bogdan spunea...

cât de mult mi-a plăcut filmul! cred că o să îl revăd. sunt curios cu ce ochi îl privesc acum, după vreo 3 ani, cred.
.-= Bogdan´s last blog ..... şi blogurile merg la ginecolog (câteodată) =-.

isuciu spunea...

ryana:

"Stiu ca nu stiu nimic" a zis Socrate, demuuuuult.

isuciu spunea...

Bogdan:

Si eu spun ca a fost unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut !

als spunea...

m-ati facut curios, n-am vz filmul, dar as fi tentat sa vad dk isabel coixet e in stare sa faca si altceva decit catastrofe :))

penultimul pe care l-am vz ('elegy') era o ecranizare dupa philip roth & era cumplit, iar ultimul ('map of the sounds of tokyo', vz la cannes) a fost unanim considerat cel mai prost film din festival... ;P

isuciu spunea...

Leo,
Eu am vazut numai acest film de isabel coixet. Si mi-a placut. Il gasesc foarte reusit.