povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 17 mai 2010
O gaşkă de adolescenţi drogaţi ajung la marginea oraşului şi găsesc o vilă izolată şi drăguţă numită „Acasă”. Pretextând că au nevoie de ajutor pentru unul dintre ei pătrund în casă unde găsesc un bărbat şi o femeie. Alex, conducătorul grupului, caută prilejuri de distracţie. Bărbatul era scriitor. Alex rupe foile scrise şi le împrăştie prin toată camera.

Bărbatul care vociferează primeşte cîteva scatoalce zdravene şi este imobilizat în aşa fel să-şi vadă soţia. Femeia este tânără şi frumoasă. Este lovită şi ea. Apoi este violată pe rând de toţi cei patru atacatori. O, Fra. Aventurile sunt descrise chiar de Alex care se declară Prietenul şi Umilul Povestitor al nostru.

Limbajul, un jargon anglo-rus, este delicios. Cu toate că faptele comise de cei patru găşkari sunt abominabile Alex are un mod de a povesti care te atrage de partea lui. Fetiţele sunt numite dievuşke, femeile tinere – zune, adolescentele - puiance iar poliţiştii – miliţoi.

Alex îşi ironizează şi-şi dispreţuieşte părinţii. Este neîndurător cu ei. În fiecare seară el dispărea spre tâlhărille sale iar a doua zi le dădea părinţilor ceva bani. Banii erau furaţi dar părinţii credeau că el lucrează pe undeva. În schimb, când Alex apare de la închisoare numai după doi ani în loc de 14 la cât fusese condamnat, îşi găseşte camera ocupată de un tip căruia părinţii lui îi acordaseră dragostea lor, iar pe el îl aruncă în stradă.

Iar Alex se simte foarte hororrshow. Cum ajunge Alex să scape mai repede din închisoare după ce primise o pedeapsă lungă pentru că omorâse o bătrână ? Nu vă mai spun pentru că ştiţi desigur toată treaba.

Ceea ce frapează la un asemenea scelerat ca Alex este cultura lui muzicală. În afară de rock el era mare amator de Mozart, Bach, Beethoven. La un moment dat când intră într-un magazin de discuri şi cere Mozart 40, vânzătorul – deşi la curent cu muzica la modă – rămâne interzis. O, Fra.

Autorul are un umor irezistibil. M-am gândit la cartea lui Bret Easton Ellis,  – American Psycho. Acolo, criminalul psihopat scotea ochii cerşetorilor cu un gest extrem de firesc (pentru el) ca şi cum ar fi curăţat ardei pentru gătit. Dar gândurile asasinului din cartea lui Ellis n-au nimic amuzant.

Într-un mod de neînţeles reflecţiile lui Alex în timpul celor mai scabroase violenţe sunt  pline de umor. El aplica „bătrânul viol” şi împărţea pumni skor-rapid.

Cartea lui Anthony Burgess arată ce însemnă „liberul arbitru”. Nu face filozofie, ci îţi prezintă pe viu dilema omului care trebuie să aleagă între bine şi rău.

15 comentarii:

mewsette spunea...

pana acum mi-a fost frica sa ma uit la kubrick, dar cartea as citi-o pe nerasuflate. combinatie letala de horror, umor si talent, cum spuneti, de cand n-am mai vazut asa ceva! :) treaba asta cu 'liberul arbitru' mi-aminteste (de emisiunea lui oreste vazuta -intamplator- aseara) de El Separatio. oare ala avea umor?:)
.-= mewsette´s last blog ..Cinema in aer liber =-.

isuciu spunea...

mewsette :

Si filmul lui Kubrick e foarte bun, dar filonul umoristic al prozei lui Burgess lipseste....:((

Yuki spunea...

se pare ca tu ai ramas foarte impresionat de limbaj;
mie nu mi se pare ca prezinta dilema alegerii, daca tii bine minte alex semneaza hartia care il duce la tratament fara sa o citeasca; el nici macar nu stie bine in ce consta acest tratement, ci doar ca il va scoate rapid din inchisoare. El nu are nicio dilema, ci vrea sa fie iarasi pe strazi.
Mai degraba cartea aduce in discutie transformarea omului intr-un simplu mecansim ale carui rotite le invarte un guvern cu potential totalitar, iar liberul arbitru, de care alex este privat, este esentila ca acest lucru sa nu se intample.
Iarsi, mi se pare ca mai mult cartea vorbeste despre esenta binelui ( nu a raului!), iar in opinia lui Burgess liberul arbitru este indispensabil binelui; un om setat sa faca bine nu este om, ci doar o portocala mecanica. There is no dilemma here :)

isuciu spunea...

Yuki:
Este corect ce spui. Alex nu are nicio dilema. Dar eu vorbeam de carte. Romanul arata “pe viu” ce se-ntampla cand un om este trasformat intr-o leguma.Dar liberul arbitru il indeamna pe Alex catre Rau. Dilema apartine societatii.Ce e mai bine sa faca o administratie: sa anihileze vointa infractorilor sau sa le lase liberul arbitru ? Fiindca acest drept de alegere il duce pe Alex tot spre rele. Si atunci, ce e de facut ?
Cu privire la limbaj, acesta este esential. Daca ai vazut si filmul, spune-mi, ti-a venit vreodata sa razi ? Pe cand in carte episoadele violente sunt descrise intr-un mod care te poate face sa razi in hohote, cu toate ca faptele sunt abominabile, in film actiunile te socheaza, te ingrozesc si te dezgusta. Dar aici s-ar putea divaga pe marginea deosebirii dintre literatura si film.

Yuki spunea...

adimistratie din carte este una care tinde spre totalitarism; 'opinia publica ' daca vrei este reprezentata de autorul portocalie mecanice din roman, iar el este inlaturat. Societatea nu are nicio dilema, de altfel ea nici nu este prezenta in roman; avem doua tabere: guvernul, medicii si cei care ' trebuie indreptati', gastile de adoloscenti rebel; intre ele nu-i decat pasivitate:parintii lui alex si victimele.
Burgess ilustreaza foarte clar ca o data inlaturat liberul arbitru omul dispare ca individ. Semnul de alarma pe care-l trage este " fiti atenti, nu tot ce-i bun chiar e bun".
Cat despre film, da, l-am vazut si mi se pare esential pentru intelegerea cartii, chair are un plus fata de carte prin eliminarea ultimului capitol, dar da,asa cum spui tu, pierde la capitolul limbaj.
Mie una nu mi-a venit sa rad cand am citit cartea, dar cred ca asta e avantajul traducerii :)

Yuki spunea...

btw, ma gandesc ca umorul e doar un efect secundar, voit sau nu.Limbajul nadsat, limbajul adoloscentilor in general este de neintels pentru adulti si el poate aparea amuzant. Acum, rolul lui in roman poate avea doua functii; primul, un fel de ilustrarea a mecanizarii, un om robot, un limbaj robot, si doi, el reprezinta de fapt the generation gap; in ultimele pagini ale cartii cand alex se intalneste cu fost lui amic de gasca acesta deja nu mai vorbeste asa, si chiar si alex, simtitnd ca iese din adolescenta, incepe sa ' se curete' de el, frazele ii devin mai clare.

isuciu spunea...

Yuki:

Umorul nu e datorat exclusiv limbajului (jargonului) adolescentin. Este stilul prozei. Nu e un efect secundar. Cartea este o tanguire presarata de observatii cinice ale autorului care sufera atatea chestii dure ca fetitele nu stateau cuminti sa fie violate, ca baietii nu stiau sa se poarte in societate si e nevoit sa-i altoiasca etc.

Yuki spunea...

si de ce crezi tu ca se tanguie autorul in felul asta?

isuciu spunea...

Yuki:
YUki:
Fiindca se pune in pielea personajului. Alex este enervat si revoltat ca fetele nu stau sa fie violate, gascarii lui n-au auzit de Beethoven etc.Este un umor de situatie, nu numai de limbaj. Alex se plange (O, fra!) ca nu-si poate face chefurile in voie, fara sa se gandeasca o clipa ca dorintele lui sunt antisociale si condamnabile !

Yuki spunea...

ok, si de ce crezi tu ca Burgess il face pe alex sa vb in felul asta, sa se tanguie asa?

nu ma joc de-a " de ce-ul ", vreau sa ajung undeva :)

isuciu spunea...

Yuki:

Pentru ca revolta tinerilor si conflictul intre generatii au existat si exista. In afara de asta, si un criminal se enerveaza pe victimile sale.

Yuki spunea...

Bun, deci esti de acord cu mine ca limbajul nadsat e o metafora pentru generation gap.
Acum uite cum inteleg eu lucrurile: ceea ce descrie Burgess in roman, crimele pe care le comite Alex, este absolut abominabil si cand stai si te gandesti ca personajul nu are decat 15 ani si violeaza fetie de 10 si ucide fara niicun pic de remuscare, ca sangele si violenta ii fac placere de infiri, pur si simplu nu poti sa citesti asa ceva. Si atunci acest limbaj are cumva si functia de a proteja cititorul. Apoi, Alex is no loser, si trebuie cumpa sa ' simpatizezi' personajul pentru a putea citi cartea, oric hai sa fim seriosi, e un monstru. Umorul de care vorbesti tu exact asta face, leaga cititorul de personaj, trebuie cumva sa ne devina simpatic daca vrem sa-i citit povestea pana la capat.

Intr-adevar, pt. ca din film el lipseste, filmul pare mult mai dur, dar daca elimini acest aspect din carte, al umorului, si cititorul matur o poate face, cartea este muuult mai dura. la urma urmei in film personajele sunt adulti, chiar daca se vor copii, dar sunt adulti. In carte trebuie sa-ti imaginezi ca sunt niste copii cei care fac toate lucrurile acealea ingrozitoare.

isuciu spunea...

Yuki:

Dar umorul placat pe niste fapte abominabile mi se pare o realizare extraordinara. Nu e un simplu efect. In rest sunt de acord cu ceea ce spui.

Yuki spunea...

sunt de acord, este o realizare extraordinara si de asta Burgess este cu adevart un scriitor mare.iar asta tine doar de maiestria lui.

anyhow, mi-am recitit comentariul de mai sus si e scris cu picorul stang, sorry :D

isuciu spunea...

Yuki:

Ok! :)