roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 20 iulie 2010
„Plagiatul nu e decât un citat deghizat sau abuziv. Un citat care nu-şi spune numele”. Iată ce definiţie frumoasă a dat  Jean- Luc Hennig plagiatului. Sunt redate în carte numeroase cazuri în care autorul caută să demonstreze că toată lumea copiază de la toată lumea.

Shakespeare de la Christopher Marlowe, Burroughs de la Arthur Rimbaud şi de la Conrad, Baudelaire de la De Quincey (Mâncătorul de opiu), Cioran de la La Rochefoucauld, Lous-Rene des Forets (autorul romanului Vorbăreţul) de la Benjamin Constant şi din Kleist etc.

Mai există situaţia în care anumiţi autori au folosit negri. Se afirmă în carte că Alexandre Dumas a apelat la un scriitor necunoscut, Auguste Maquet, să-l „ajute” în realizarea cărţilor sale, astfel că Maquet ar fi scris de la un capăt la celălalt Cavalerul d’Harmental, Contele de Monte-Cristo şi Cei trei muşchetari. Greu de crezut !:P

Un biograf american al lui Brecht a afirmat într-o carte că Opera de trei parale ar fi în proporţie de 80% lucrarea lui Elisabeth Hauptmann. Jean - Luc Hennig spune că de fapt piesa este inspirată din Opera calicilor de John Gay, tradusă din engleză de Hauptmann şi adaptată împreună cu Brecht, care nu a adăugat decât o scenă. Sunt multe alte exemple, analizate cu ironie.

Autorul insinuează ideea că înmulţirea formelor de copiere sau furt a ideilor a dus la o cantitate mare de opere literare, atât de mare încât aceste opere au ajuns la un număr imens  de oameni care citează, conferenţiază, parafrazează etc., astfel încât pasaje sau lucrări întregi pot fi considerate proprietatea tuturor şi atunci nuaţa de furt este diminuată sau îşi pierde importanţa.

Însă eu mă întreb : dacă toţi au furat de la cineva, nu însemnă că iniţial au existat mari creatori?

16 comentarii:

Serban Tomsa spunea...

După cum bine ştii, un text al lui Borges, "Pierre Menard, autorul lui Quijote", pune într-un mod surprinzător problema plagiatului...
La noi, Eugen Barbu, Corneliu Ştefanache şi Chiril Tricolici au fost dovediţi ca plagiatori. Ultimele două cazuri îmi sunt mai puţin cunoscute...
Mă gândesc la următoarea situaţie : dacă un scriitor copiază din mai mulţi autori, iar produsul final este superior textelor originale, tot plagiat se cheamă ? Sau intertextualitate ?

mewsette spunea...

se cheama ca "te-ai inspirat". rodin din camille claudel, bach l-a plagiat pe agricola( lumea muzicii clasice e plina de exemple), agatha christie pe o, din pacate, necunoscuta, etc. despre shakespeare toata lumea stie, marlow (kit?) a murit pana in 30...si cum spunea cineva important: "totul e imitatie".
iar in ceea ce priveste 'brandurile' literare de ziua de azi e la fel, nimic nu se schimba. ba exista si plagiat de pe...bloguri, asa cum exista interpreti de muzica lansati pe facebook...
teatrul francez la fel, rezerva o multime de surprize. mari creatori sunt pana la urma cei care au scris mai bine.

isuciu spunea...

mewsette :
Pe internet se copiaza la greu. Texte de pe site-urile editurilor de prezentari de carti sunt preluate in bloguri "de carti" absolut fara nicio modificare.

isuciu spunea...

Serban Tomsa:

Plagiatul lui Eugen Barbu dupa Paustovski a fost analizat si este cunoscut. De Chiril Tricolici am citit o carte despre "Enola Gay" si lansarea bombei atomice. La intrebarea : "dacă un scriitor copiază din mai mulţi autori, iar produsul final este superior textelor originale, tot plagiat se cheamă ? Sau intertextualitate ?" as inclina sa raspund postmodernism, intertextualitate. Problema pusa este incitanta!

als spunea...

est modus in rebus...
pozitia fata de plagiat variaza de la aceea 'maximalista' (vezi borges, care considera toata literatura lumii o forma de plagiat continuu - pe ideea k 'toata lumea copiaza/continua pe toata lumea') la aceea 'minimalista' in care plagiatul este ceva f concret, precis & pasibil de amenda (cel putin morala).
ideea ar fi k este absurd sa cauti 'postmodernism' (adik pastișă, 'melanjă', joc intertextual asumat) la alde... eugen barbu (ar fi fost de-a dreptul 'protocronic', lol); odata cu literatura postmoderna, insa, plagiatul este mai greu de probat pt k autorul poate invoca, oricind, fix 'jocul intertextual'...

isuciu spunea...

ALS :
Eugen Barbu a furat pur si simplu. Dar dintr-un text care este un hipertext (deci cu mai multi autori, numiti sau nu) ma indoiesc ca poate rezulta ceva de valoare. O opera valoroasa este rezultatul gandirii si amprentei personalitatii unui singur om. Nu s-a gasit pana acum, de exemplu, un alt Leonardo da Vinci. Dar vreun ‘vinci’ execrabil rasare imediat din vreun blog nenorocit. Iar acesta poate face ‘intertextualitate ‘ cu un alt specimen degradat ! X_X

als spunea...

pai ce sa faca si el, saracu: isi 'ia' (= fura) nume cit mai glorioase, stiind bine k e o imposibilitate sa-si skimbe numele in renume ;)

ps da poate k a aflat de leonardo din 'codul da vinci' (dan brown)! :P

isuciu spunea...

Si-a luat un nume de cod crezand ca fura celebritate ! %-( Si ca sa arate ca nu-i un prost fara pereche s-a aliat cu negutz cel cu nick de coropisnita !

vasgar spunea...

Pentru Eugen Barbu au lucrat niste "negri". Nici el n-a stiut ce i-au facut angajatii pana nu l-au pus pe 2 coloane alde Niki Manolescu and K.

isuciu spunea...

vasgar:
Da. Plagiatul lui Eugen Barbu a fost demonstrat litera cu litera.

ryana spunea...

"plagiatul lui Eugen Barbu a fost demonstrat litera cu litera"...asa..si,C.V.Tudor,tace?...sau nu stie?..pai mafia,unde-i?:))...[ma miram eu de ce nu mi-a placut niciodata Eugen Barbu!....

isuciu spunea...

ryana:

Pai Barbu a fost dumnezeul lui Vadim !

Poiana lui Mayuma spunea...

Nu vreau sa par otios sau catedratic dar intertextualitatea, asa cum este ea definita azi si plagiatul sunt doua chestiuni diferite, prima inseamna asumarea si marcarea sursei, in timp ce a doua reprezinta o forma de a fura opera altuia, de a escamota adevaratul creator al operei. Se face foarte mult caz pe seama plagiatului lui Eugen Barbu, dovedit cu probe, dar exista mult mai nulti plagiatori in critica literara si in lumea universitara decit cineva si-ar putea inchipui. Cind eram student am avut un profesor care a murit, nu-i mai dau numele, care avea un curs intreg de literatura comparata plagiat dupa surse diverse de la Unamuno la Calinescu, tin minte ca ne amuzam cu colegii si incercam sa descoperim sursele. Mai exista plagiatul de referat, adica descarci de pe net niste prostii despre un scriitor iti faci referat pentru examen fara sa stii ca profesorii au nisste programe sau motoare de cautare care pot identifica acele texte inepte in doar 3 secunde. Din acest motiv mie imi place sa-i examinez oral ca sa vad daca au scris ei referatele respective si sa vad cum gindesc si cum se exprima. Plagiatul universitar, mi se pare plaga cea mai grea, ar trebui rupt de la radacina, exista niste asa zisi profesori care isi isu doctoratele cu lucrari scrise de altii, si eu stiu citiva, dar este mai dificil de probat.

isuciu spunea...

Poiana lui Mayuma :
Sigur ca e deosebire intre plagiat si intertextualitate. Foarte corect ce spui. Cu privire la cazurile de plagiat din critica literara, eu cred ca acestea trebuie dezvaluite iar internetul este un loc foarte bun pentru asa ceva. Nimeni nu trebuie iertat ! :-t

Serban Tomsa spunea...

@ Poiana lui Mayuma
Aveţi dreptate, mediul universitar este raiul plagiatorilor. Ideile unora sunt însuşite de toţi şi folosite în devălmăşie. Când eram student, erau doar vreo doi-trei profesori care aveau opinii proprii şi păreau adevărate miracole intelectuale printre ceilalţi, autori de conspecte copiate după alte conspecte insipide... Piru, cu rezumatele lui băşcălioaee ( cred că era capabil "să povestească " şi o poezie ! ), avea "meritul" că nu era plictisitor... Ba chiar, în ochii unora, avea aura unei originalităţi indiscutabile...

isuciu spunea...

Prof. Aurica Marotinescu (eu):

De ce mi-ati trimis mie acest material ? Mai sunt doua comentarii pe care nu le voi publica; tema era plagiatul in literatura.