roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 28 iulie 2010
Gustav Aschenbach pleacă din Germania într-o vacanţă  la Veneţia. Dorea să-şi încarce bateriile pentru a-şi recăpăta inspiraţia de a compune. Este un om înstărit şi pretenţios. Se instalează la cel mai luxos din Lido – insula situată în lagună vizavi de Palatul Dogilor. Loc ideal pentru plajă. Aschenbach era preocupat de arta sa. Venise în vacanţă cu o grămadă de cărţi şi de gânduri.

Pe plajă îi atrage atenţia un tânăr nespus de frumos. Este un adolescent polonez de un farmec extraordinar. Acest tânăr nu face nimic neobişnuit: se joacă pe plajă cu alţi tineri, vine la masă împreună cu familia lui etc. Dar nici nu trebuie să se remarce prin vreo faptă deosebită; e de ajuns că există şi este nemaipomenit de frumos. Uneori Aschenbach se trezeşte că-l urmăreşte fascinat prin Veneţia, ascunzându-se după coloane şi tânjind. Este copleşit de ceea ce i se întâmplă: bărbatul aproape bătrân se îndrăgosteşte de blondul adolescent. Când reuşeşte să schimbe nişte priviri cu băiatul, Aschenbach este fericit. Imediat devine deznădăjduit.

Nu poate să şi iubească şi să şi creeze în acelaşi timp. Şi mai ciudat este faptul că iureşul sentimentelor îl ducea spre o fiinţă de acelaşi sex. Lucrurile n-ar fi putut merge niciodată până la capăt. Prizonier al propriei mentalităţi de tip nordic, rece şi distant,  nu se poate lăsa în voia sentimentelor. Nu este un dionisiac. El era un om calculat şi pedant, neacordându-şi plăceri care l-ar putea îndeparta de la calea sa de muzician.

Între timp în Veneţia pătrunde holera adusă de navigatori din Asia. Autorităţile caută să ascundă orice informaţie care ar putea să alunge turiştii. Frământările lui Aschenbach cad pe un teren vulnerabil din punct de vedere fizic. Inima lui este solicitată tot mai mult. Visează urât, are deseori slăbiciuni aparent inexplicabile, temperatură şi dureri de cap. Nu se poate împotrivi pasiunii sale şi la un moment dată îi declară tânărului că-l iubeşte.

Într-o zi pe plajă privind spre frumosul băiat, moare.

Am văzut şi filmul realizat de Visconti în 1971. Foarte bine făcut, dar cred că fără citirea povestirii lui Thomas Mann este cam greu de înţeles.

10 comentarii:

Liviu Drugă spunea...

Mie mi s-a parut ca filmul a prins destul de bine spiritul cartii. Cat poate un film sa o faca

isuciu spunea...

Liviu Drugă:
Spiritul cartii – da! Dar framantarile interioare si reflectiile personajului principal – nu ! Visconti a inventat un personaj care nu era in carte pentru a putea expune lupta lui Aschenbach cu ratarea, cu lipsa de inspiratie etc. Imposibilitatea de a atinge perfectiunea si disperarea ca nici macar nu se poate apropia de ea. Daca intr-un film il arati pe Dirk Bogarde lacrimand, tot nu e suficient pentru a exprima disperarea. Cartea deschide mult mai multe perpective privind trairile complexe ale personajului si contine un filon filozofic care n-are cum sa fie redat pe pelicula...

Liviu Drugă spunea...

Problema discursului interior va ramane mereu in urma ecranizarilor.
Asta e neajunsul etern al filmului. Un exemplu similar care imi vine acum in cap este Foamea, ecranizarea dupa Knut Hamsun

isuciu spunea...

Liviu Drugă :
In filmul “Intreaba praful”, dupa cartea lui John Fante, eroul povesteste pe masura ce se deruleaza actiunea, rezolvand intr-un fel discursul interior. Dar in « Moartea la Venetia » toata problema era in capul lui Aschenbach ; din exterior nu se vede mai nimic. Doar un barbat care pleaca in vacanta, hotelul, plaja, vaporul, marea, lume. Dar lucrurile se petrec in interior.

Serban Tomsa spunea...

Povestirea este splendidă, dar limbajul literaturii este mult diferit de al cinematografiei. Poate că dacă în film ar fi jucat un actor mai mobil, mai inteligent şi cu mai multe "ferestre" către propriul "interior"- mă gândesc la Paul Newman, De Niro sau Richard Gere -, filmul ar putea fi văzut fără să ştim nimic despre textul lui Mann...

Liviu Drugă spunea...

isuciu: N-am vazut "Intreaba praful" si nici cartea, dar inteleg ce vrei sa spui. Oricum, aceasta problema pune filmul intr-o (indis :)) )pozitie inferioara.

Serban: de acord cu tine.

World Poke spunea...

Personal, mereu recomand cartea in defavoarea filmului. In cazul de fata, romanul este superb, stilul de scriere iesit din comun, povestea captivanta. O recomand cu tarie tuturor!

isuciu spunea...

World Poke:

Subscriu !

Lucky Casiana spunea...

Intr-adevar,o carte care merita citita!

isuciu spunea...

Lucky Casiana :


Sigur !