povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
duminică, 1 august 2010
În emisiunea „Ca la carte” din 1 august, realizatorul Cristi Tabără a pus în discuţie cartea Înghite Platon, nu Prozac !. Ideea principală a carţii este, dacă am înţeles bine, nedumerirea faptului că în actualitate nu se mai foloseşte filosofia pentru explicarea unor fenomene ale cetaţii şi nici în tratarea unor anomalii mintale.

În antichitate, Socrate făcea folosofie în piaţă printre oamenii simpli.Omul modern s-a blazat. Aurora Liiceanu a amintit o glumă a lui Einstein care spunea că la întrebările copiilor : de ce îmbătrânim ? de ce murim ? unde mergem după moarte ?, niciun adult nu le-a dat lămuriri :-??aşa că până la urmă s-au lăsat păgubaşi toată viaţa să se mai ocupe de aceste dileme. Omul modern caută să-şi trăiască viaţa cât mai din plin şi nu se-ncurcă să se întrebe: De unde venim? Cine suntem? Încotro mergem? ca în celebrul tablou al lui Paul Gauguin.

S-a discutat problema modului în care un bolnav psihic trebuie să se trateze: cu medicamente sau cu Platon ? Autorul cărţii subliniază faptul că medicii psihiatri trimit pacientul direct la farmacie în loc să depisteze daca omul nu are cumva o problema filosofică. Dar ce-i aceea ? Neliniştea că omul moare. Ce-ar putea să facă un medic în faţa acestei probleme ? Să-l mintă ? Nu se poate. Este zona în care niciun om nu poate fi manipulat. Să-l trimită la preot ? Nimeni nu mai crede în viaţa veşnică. Cade şi chestia asta.

Lou Marinoff , autorul cărţii, este de părere că filosofia este singura disciplină care poate ajuta. Cum anume ? Să te facă să gândeşti. Să-ţi iei din timpul trăit şi să gândeşti mai mult. Aici ar interveni filosofia practică. Să te pregăteşti de moarte. Să fii antrenat în acest exerciţiu de gândire până mori şi scapi de problemă. m/

Ar putea fi o soluţie, dar ce facem cu oamenii proşti ? Un studiu recent arată că 40% dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. Cum să le porneşti maşinăria gândirii profunde la cei care n-au nici motor ? Pe de altă parte oamenii aceştia sunt deja fericiţi. Nu-i chinuie gândul la moarte. Îşi trăiesc pur şi simplu viaţa. „Fericiţi cei săraci cu duhul !” :D/

31 comentarii:

mewsette spunea...

hm, sa nu subestimam prostimea. si animalili simt mai bine, au instinctul mortii mai puternic decat oamenii. oamenii sunt prea aglomerati cu toate nimicurile sa simta asta profund, rateaza momentul mortii!. si cu cat cauti mai mult in filosofie( mai ales pe coana moarte) cu atat te impotmolesti mai mult.

mewsette spunea...

ca o paranteza, ce nasol e sa fii cristi tabara zilele astea.polanski reloaded.

isuciu spunea...

nu cred o iota din acuzatiile contra lui Cristi Tabara.

mewsette spunea...

pai omu' a recunsocut ca a aavut o curiozitate anatomica( nu suntem toti curiosi?), dar nici pustoaica n-a tipat atunci, si ea e dracoasa. asta cred eu.

isuciu spunea...

sa fim seriosi !

Liviu Drugă spunea...

"Pe de altă parte oamenii aceştia sunt deja fericiţi. Nu-i chinuie gândul la moarte."
Negandirea la moarte, cum zici, este marele "boom" pe care l-a adus civilizatia ultimilor 50 de ani. Prea multe celule nervoase mor :) in prea multele lupte, mici si zilnice, pentru ca omul sa isi mai concentreze atentia pe "Marea Lupta". Poate, intr-un fel, e mai bine sa fii constient doar de victoriile sau infrangerile acestea mici.

isuciu spunea...

Liviu Drugă :

1.Excelent comentariu!
2.Am sa vin sa-ti comentez romanul !

Serban Tomsa spunea...

Teama de moarte și delegarea responsabilității către medici și preoți par elementele esențiale în această ecuație... Văd că ai definit excelent prostia. Să știi că am rămas și eu consternat de faptul că aproape jumătate din populația României crede că Soarele se rotește în jurul Pământului. Ăștia rezolvă simplu problemele existențiale : consideră că pentru un pitac, un popă beat îi poate duce în rai... Cred că nici măcar în Evul Mediu nu eram atât de înapoiați. Liviu a sesizat bine că lupta cu moartea a devenit o confruntare zilnică, pe spații mici... Un țărm din care marea rupe continuu bucățele mici...

als spunea...

eu nu crek oamenii astia 'nu se gindesc la moarte': felul in care 'cosmetizeaza' moartea (in occident) - negind-o ('nu se vbeste dspr asta'), ascunzind-o (sub tone de distractii, 'distractia' fiind fix asta: a te distrage de la ceva), eufemizind-o etc - arata k ea este f prezenta, in subconstient. pina la urma, kiar dk nu o 'gindesc' la modul filozofic, oamenii epocii (post)moderne o 'simt' k pe o prezenta continua, prabusirea fundamentelor religioase facind-o ink si mai perceptibila & presanta... e logic: cind stii k 'nu mai urmeaza nimic', constiinta iminentei mortii devine cu atit mai obsedanta (vezi cioran).
la sf vietii, cind stia k nu mare are mult de trait (avea cancer), wittgenstein a murit impacat, ult. lui cuvinte fiind: 'tell them i've had a wonderful life.' decit k viata lui numai 'wonderful' n-a fost: a fost un om profund nefericit, in ciuda averii uriase mostenite (pe care a cedat-o fratilor & surorilor sale) & a 'jocurilor' logico-filozofice care-i adusesera o celebritate mondiala...
deci nu, nu cred in 'solutia practica' a filozofiei - asta cu 'platon in loc de prozac' e o aiureala, o abureala, un 'wishful thinking'

isuciu spunea...

Serban Tomsa:
Frica de moarte este inscrisa in codul nostru genetic…daca te mai si gandesti la ea (la moarte) tot timpul chiar ca poti s-o iei razna; ideea de a fi cu mintea ocupata permanent de probleme de creatie e o solutie si se spune ca aduce o stare de sanatate psihica foarte buna!

isuciu spunea...

ALS:

totusi, tu vorbesti despre moartea in Occident ! poate ca-n Orient, Omul deprins cu meditatia si nu cu lenea ca la noi o primeste (priveste) altfel, ca pe un sfarsit firesc. romanii nu suporta ideea mortii si nu se pot calma cu filosofie practica.poate cu votca sau palinca.

als spunea...

@serban tomsa: a crea e tot o forma de a te 'opune' (iluzoriu fireste ) ideii de moarte
@isuciu: impresia mea e k la noi (adik 'la portile orientului' ) romanu nu se gindeste nici la viata, darmite la moarte :)

isuciu spunea...

ALS :

Ha! Cioraniana! =D>

ryana spunea...

viata de fapt dupa umila-mi parere este anticamera mortii..pe rand fiecare dintre noi intra la negocieri cu moartea[vezi cumpene,boli]si isi mai prelungeste contractul care iata este singurul ce se incheie intre om si viata doar pe perioada determinata...si daca stau si ma gandesc bine,caz in care nimeni niciodata nu a aflat ce este dincolo de nefiinta[si aici risc sa cad in dizgratie ca ma exprim precum acei jurnalisti pe care ii critica un ziarist revoltat pe lipsa de cultura a celor din breasla lui cand s-au exprimat astfel la moartea Madalinei Manole,]inseamna ca e posibil sa fie si o viata de dupa moarte,si care sa fie mai buna decat cea de pe pamant,daca ne gandim de ce de mii de ani,omul se preocupa deocamdata doar de a prelungi tineretea pentru care oamenii de stiinta,se intrec in cercetari si scoaterea pe piata a tot felul de produse cosmetice, de medicamente,de diete etc.. sau chiar nu este nimic,si doar suntem hrana pentru terra ca doar nu degeaba i se zice “planeta vie”:)….
Din pacate mie nu-mi pare rau ca la noi in tara sunt destui inculti ce nu au habar cum ca nu soarele este cel ce se invarte in jurul pamantului,ci pentru ca nici macar minte si forta pentru a schimba lumea nu detin, precum americanii ce au creat supercivilizatia ce exista ,si stim prea bine ca si acolo nu stiu cati stiu de capitalele lumii,de care se facea haz la noi ce ne laudam cu olimpicii[si ma intreb ce au facut si acestia pt.acest popor in afara de a pleca din tara si a-si vinde material cenusie,altor natii ce stiu sa pseculeze chiar daca ei insisi nu au cultura si stiinta necesara]si totusi iata unde au ajuns….religia?..bine zicea Nietzche “D-zeu a murit!”…dar iata ca acum probabil dumnezeu zice si el”Nietzche a murit!”:)….

ryana spunea...

erata=speculeze*..scuze!:)

isuciu spunea...

ryana:

Pai dincolo este Raiul sau Iadul ! Depinde de cum ai fost de cuminte. Iar romanul cu spaga ajunge si-n Rai.Sau in iad, ca e dezmatul mai mare!:)

ryana spunea...

eu spun ca Iadul este aici..pe pamant..unde totul in materie de dezmat e palpabil...bani,trup,obiecte de arta,etc...Raiul cine il cauta il gaseste si pe aici..prin natura pe la manastiri..cine mai stie,fiecare poarta in el si raiul si iadul,cred eu..iar "dincolo"cine stie poate este o altfel de lume ce-i tabu imaginatiei noastre...spun asta pentru ca nimeni nu identifica raiul altfel decat o gradina imensa cu iarba si flori inmiresmate,cu muzica divina si cu liniste sufleteasca..fara griji..deci nu mai spun nimic pt.ca de fiecare data cand ma gandesc sau particip la astfel de subiect simt un cerc de foc in jurul capului..probabil ating granita interzisa a cunoasterii,iar pe mine cum zeii nu ma menajeaza cu nimic,imi dau mesaje dure caz in care depasesc pragul bunului simt..ce sa mai spun nimic mai adevarat cum ca "stiu ca nu stiu nimic":)

isuciu spunea...

ryana:

Atunci si Raiul e pe Pamant si anume chiar aici: in Carpathian garden ! doar ne-a demonstrat-o doamna cu frunza furata, nu, nu de Eva e vorba, ci de doamna de la Turism. Elena biciclista (cea care a cazut si si-a rupt...etc.)o=>

MB spunea...

În Orient meditaţie = lene, realmente. Nu ştiu ce cred românii despre moarte (exceptăm Mioriţa & Insula lui Euthanasius), dar concepţiile legate de moarte prin acest colţ de lume fac parte încă din patrimoniul spiritual al neoliticului. Adică ceva de genul "moartea-i doar un fapt al vieţii".

Serban Tomsa spunea...

@Alex Leo Șerban,
aveți dreptate, fără îndoială. Creația artistică este o formă de viață, un „discurs împotriva morții”. Știm, din „O mie și una de nopți”, că putem ieși de sub semnul lui Cronos, dacă inventăm povești care să stârnească interes... Întrebarea este dacă arta are totdeauna și valoare terapeutică. Ne vindecă, adică, de cea mai veche și mai cumplită spaimă ?

ryana spunea...

=))mai,mai,mai,se putea sa nu pui tu putina sare si piper pe subiectul comentat?:)...desigur ca doamna amintita[incep sa fac alergie la numele elena]nu si-a rupt nimic fara un scop,si daca Madalin Voicu are si dreptate in privinta originii acesteia afirmand ca ar face parte din etnia gradinii lui,deja imi pare rau ca am ratat momentul in care sa plec pe alte plaiuri unde chiar si pt.o suma modesta sa-mi vand...hai,hai.nu te gandi la prostii:)))...nu frunza ci materia cenusie...dixit!

isuciu spunea...

ryana:
Nu stiam ca Elena respectiva (Udrea) ar fi de etnie colorata. Nici nu stiu. Doar ca e biciclista si calareata! :-*

isuciu spunea...

MB :

Conceptia romanului despre moarte ? Hm...bune referinte ai dat. Eu nici nu mai stiu altele...

als spunea...

@serban tomsa: evident, nu :) dar poate fi un drog acceptabil; altfel spus: majoritatea oamenilor traiesc pt a muri; artistii creeaza pt a NU muri - 'solutie' iluzorie, fireste...

apropo de '1001 de nopti': am terminat 'intilnire cu un necunoscut' a lui liiceanu, care spune la un moment dat: 'interpretarea lui kierkegaard la 1001 de nopti: orice femeie este salvata din clipa in care deschide gura.' (remark pare misogina, dar prefer s-o citesc in keie metafizik ;) )
si apropo de moarte: 'de vreme ce intelegere inseamna luciditate, iar luciditatea e sursa nefericirii, neindoielnic ca este mai bine sa mori ca boul.'

ryana spunea...

nici eu nu stiam de etnia distinsei doamne,dar intr-o emisiune tv,ti-am zis ca Madalin Voicu a afirmat acest lucru foarte sigur pe ceea ce spune...deci vorbesc din, sau pe surse:)...
ah,si-mi place expresia amintita de @als,citata din Liiceanu"femeia este salvata din clipa in care deschide gura"..se pare ca la noi in Romania prea putine femei sunt salvate:)...iar luciditatea nu totdeauna este sursa nefericirii....nefericirea intra pe orbita,doar atunci cand imaginea pe care fiecare si-o formeaza pentru ceea ce si-ar dori,fie aspect profesional,fie sentimental,intra in conflict cu realitatea a ceea ce iese in cale...lucid poti fi si in situatia in care nu-ti doresti mai mult decat ti se ofera,sau poti fi da,in situatia in care lupti pentru ceva si esti infrant caz in care depinde de "stofa"fiecaruia...unii accepta resemnarea altii dau in nebunie,si exemplele ar fi multe...este parerea mea si-mi cer scuze daca am facut cumva vrei impietate....

ryana spunea...

vreo* scuze!

Liviu Drugă spunea...

@Serban @ ALS Oamenii vor sa creeze pentru a pacali haosul. Sa scrii sau sa faci filme, pictura e ca si cum ai ordona lumea dupa talentul si priceperea ta. Ok, e vorba si de pornirea "egoista" de a lasa ceva in urma si de a deveni astfel "nemuritor". Dar eu cred ca a crea inseamna a refuza balamucul asta din jurul tau, in necuprinsul asta. Estul a fost mai metafizic mereu pentru ca ritmul lui de viata a fost mereu mai lent, pe cand occidentul (mai aproape de ape, de cuceriri de teritorii cuceribile si de inventii) e mai involuburat, mai repede-trecator peste detalii, mai consumator de produse si serviciii si mai consumat de timp si de exactitate.

als spunea...

@liviu druga: dk 'estul a fost mai metafizic', cum iti explici k mai toate marile sisteme filozofice au fost produse in vest, nu in est? ;)

ps asta cu 'oamenii vor sa creeze pt a pacali haosul' mi se pare o buna definitie a creatiei; dar ce te faci atunci cind haosul patrunde in creatie (de la beckett citire )?

Liviu Drugă spunea...

@ALS ziceam de metafizica in sensul de traire artistica si creatoare. cum ziceam, mai "tipicari", vesticii au scos sisteme filozofice - si-au SISTEMATIZAT trairile, ideile. Esticii si-au pus trairile in PRACTICA creatiilor lor (ma refer mai ales la scriitori). Occidentul a adunat piece by piece incercand sa scoata ansamblul la lumina (si au cautat toata viata un ceva unificator). Estul a legat bucatelele si, dupa ce i-a rezultat artistului ceva placut si cu tenta generalizatoare, a zis "sa bem, prieteni, suntem pe drumul cel bun! si maine e o zi". :))
D-aia imi plac mie artistii: ca lasa mereu loc de intors. :p Filozofii (capitalul vesticilor, prin ultimii 200 ani) pretind mereu ca au gasit principiul ordonator al lumii (apropo de haos!).

Liviu Drugă spunea...

Haosul e apreciat in arta atata vreme cat macar o minte poate sa lege o propozitie, o concluzie cat de marunta. Criticii, de obicei, vin si fac asta, pentru ca au un aparat mai uns cu toate alifiile receptarii, dupa ce au vazut si citit mai mult decat altii. Cand publicul intelege si el o bobitza din concluzie, adica i se ordoneaza si lui haosul nitzel, e in stare sa scoate chiar toate nodurile din papura si sa faca un desen pe covor :p
Pe de alta parte, multi vad in haosul din arta lu' cutare o provocare maxima, si stau nopti sa gaseasca un sens. Uneori merita, alteori nu! De fapt, daca dintr-un sampon spumant al unuia tu, sau oricine, reuseste sa gaseasca niste adevaruri si o estetica pe care altii nu au mirosit-o, iar autorul se mira ca de asa ceva el habar n-are... Ei bine, abia aici mi se pare ca incepe haosul cu adevarar in arta: cand creatorul a zis "baz!" si lumea a vazut "boz" :)

als spunea...

hm, iar nu cred k e asa :)
pt k asta ar presupune k 'opera de arta' (&, implicit, creatorul ei ) vor fi controlat TOATE sensurile posibile... or, asa ceva este imposibil ;)
o opera e cu atit mai mare cu cit 'debordeaza' kiar intentiile autorului ei; si el insusi, oricit de meticulos crede k o 'controleaza', tot creeaza (si ) cu o parte obscura, necontrolabila, din el... ce face altcva, in fond, critik psihanalitik, decit sa scoata la iveala acea 'mocirla' stralucitoare dintr-o creatie?