povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Acum cîțiva ani, atunci cînd au apărut în România literară fragmente din ceea ce avea să devină cartea Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale însoțite de un inedit epistolar precum și indexul ființelor, lucrurilor și întîmplărilor în prezentarea lui Ion Iovan (volumul ar fi putut concura și la titlul de “cartea cu cel mai lung titlu din literatura română”!), țin minte că am mușcat cu ingenuitate momeala aruncată de ingeniosul prozator și distins matein și am recomandat călduros, în Dilema, ceea ce credeam că erau file autentice din jurnalul lui Mateiu I – sau “Întîiul”, cum a tălmăcit la fel de ingeniosul Șerban Foarță (un fel de Ion Iovan în poezie) inițiala “fiului risipitor” de Caragiale... Ca mine, însă, vor fi fost mulți: versiunea apocrifă imita atît de bine stilul autorului Crailor... încît, în absența unor cunoștințe precise de istorie literară mateină – anume, faptul că notațiile jurnaliere ale lui Mateiu însuși s-au pierdut -, ai fi putut băga mîna-n foc că “însemnările” erau chiar ale acestuia.
Un exemplu: “25 martie - ziua Bunei Vestiri, ziua ivirii mele pe lume. Acum cincizeci de ani se năștea, în casa Mariei de pe strada Frumoasă, pruncul Mateiu.
Când pot, trec prin zonă; construcția se află la numărul 14, nu la capătul ce dă spre Pod, ci la celălalt, care se afundă în mahalaua Buzeștilor. Leagănul prunciei mele s-a nimerit sub acoperișul unei înjghebări pricăjite, la care n-au tras pașii unei odrasle boierești, ci pașii unui deșucheat amploiat la RMS, une tique.
Dar nu vreau să-mi stric aniversarea. Primesc de la Boïcesco, prin commissionnaire, un exemplar din Le Trésor héraldique al lui La Porte, într-o legătură splendidă. Măciucescu vine personal să me felicite punându-mi în brațe o duzină de butelii Löwenbräu în cutia lor originală, cu leul aurit pe capac.” (op. cit., pag. 76; a se observa trimiterile deloc discrete ale lui “Mateiu C.” la Nașterea bethleemică - “casa Mariei”, “pruncul”, “acoperișul unei înjghebări pricăjite”... )
Cartea apărută, finalmente, la (unde altundeva?) Editura Curtea Veche are 550 pagini, încheindu-se cu epistolarul amintit în titlu, semnat “Jean Mathieu Zilverstein”. Acesta ar fi, ne îndeamnă să credem Ion Iovan, fiul din flori al lui Mateiu Caragiale – al treilea “bastard” din familie, ținînd cont că nu doar Mateiu a fost fiul nelegitim (născut Constantinescu, devenit Caragiale) al lui Ion Luca, ci și dramaturgul era născut în afara căsătoriei. Alle gute Dinge sind drei, îți vine să exclami. Este, însă, singurul “hic” al acestei cărți pe drept cuvînt entuziasmante, extravagante și fără pereche: deși, din punct de vedere compozițional, surprinzătorul epistolar are logica sa, în “desenul din covor” găsindu-se nenumărate “rime” - literar-politice – între România interbelică și cea din iunie 1990 (cînd Zilverstein, spre ghinionul său, vizitează Bucureștiul), ipoteza unui Mateiu producînd o progenitură în ultimul an al vieții sale, juisiv scăpat din ghearele “Sionoaicelor” (soția, Marica, și sora ei, Florica) și, mai ales, făcînd tam-nisam rabat de la etica dandy - care presupune și impune sterilitate – este destul de neverosimilă, pe lîngă că e cam telenovelistică... alș

P.S. Două mici “cochilii” în această, altminteri, extrem de fin-riguroasă țesătură: într-un loc, Mateiu grafiază “l’haineuse”, deși corect-franțuzește este “la haineuse” (și nu-l bănuim a nu fi scris într-o franceză perfectă). Iar foarte aproape de final, printr-un lapsus calami inexplicabil, Ion Iovan îl face să scrie “maieu” (!) – cum găsim și în Întîlnire cu un necunoscut al lui Liiceanu; e de presupus că Mateiu însuși ar fi grafiat fie “maillot”, fie “maiou”...

10 comentarii:

mewsette spunea...

din cate stiu eu la aceasta postare( mai are rost sa ai blog?) erau niste comentarii. ele au disparut. atunci presupun ca nu mai are sens sa se mai comenteze din 3 motive:
1) dl.isuciu intra uneori in cate o stare din asta asa , si inchide si redeschide blogul, dar dispar comentarii;
2) dl. isuciu nu intra pe alte bloguri sa comenteze, blogul sau este centrul universului; de ce sa schimbe amabilitati? ca sa nu mai intre nici alti fraieri pe blogul sau;
3) in ultima vreeme dl.isuciu mi se pare lipsit de inspiratie, usor timorat, trist, nesigur.
acestea fiind zise, astept sa-mi dispara toate comentariile de pe blogul asta.

mewsette spunea...

si aceasta frumoasa recenzie ii apartine domnului als? ca nu intelegem, cine a scris-o, cine a completat...daca a completat ceva la ea. e strecurat un aproape invizibil 'als' pe acolo si atat.
cred ca ar fi trebui mentionat in titlu ca recenzia ii apartine domnului als, de fapt ii recnoastem stilul.
(blogul ala nou al lui we arata exact ca asta numai ca e mai vesel si mai tzipator. :D aici atmosfera e chiar de jale.)

als spunea...

draga mewsette,
dupa cum ai observat, dl isuciu nu mai intra pe propriul sau blog - scirbit de mizeria celor pe care kiar tu ii numesti ([we] etc ) -, cu atit mai putin are kef sa intre pe altele...
i-am propus insa - & a acceptat - sa 'preiau' eu administrarea ac. blog (pina-i revine keful ), asa k te mai astept p-aici :)
ps da, postarea de mai sus imi apartine... & vor mai urma :P

mewsette spunea...

congrats pentru postare si administratie! dl.isuciu ar putea binevoi sa va lase vesnic coadministrator, ar fi wunderbar!
v-am trimis un mail, nu stiu ce sa fac, sa ma retrag de tot de tot de tot de pe bloage sau das ist nicht gefahr...? :I :/

als spunea...

nein, NEIN, wir must kontrakarieren! =))
blog-zeit macht frei

mewsette spunea...

prin urmare, aceasta-i partea intai despre matei intaiull i caragiale.exista si al doilea? astia-s ca napoleonii, domnule):) o dinastie de bastarzi inzestrati spiritual. si cum ramane cu cartea lui musiu ivan, e o capodopera ( ca si compozitie, si o blasfemie din punct de vedere biografic)?.
despre greshalele cele desuete,duios-gramaticesti, dl.liiceanu se afla intr-o companie selecta: dl. plesu si dl. cartarescu.
ma intreb daca pizmasii dvs., domnule als, ar putea vana vreodata vreo 'greseala', vreo scapare, desi sunt obsedati de asta ca unii de salariul escai. aceiasi pizmasi, ar trebui sa va multumeasca si sa-si dea jos palaria, plecand capul, maturand cu ea parful drumului, si recunoscand ca au ce invata: les talents de l' ennemi avec son charme naturel, lu' conu' mateiu i-ar fi picat ghini:

> Il faut avoir des amis et des ennemis ; des amis pour nous apprendre notre devoir, et des ennemis pour nous obliger à le faire.
[Plutarque]

mewsette spunea...

si total pe dinafara cu subiectul:
stiu ca acum cititi biografia agathei. unde a disparut 12 zile?:(
:)

als spunea...

n-am ajuns acolo :)
deocamdata, acest pasaj dragalas: 'tata era un om foarte placut. azi nu prea se mai face mare caz de o asemenea calitate. oamenii au tendinta sa pretinda unui barbat sa fie destept, muncitor, sa contribuie la bunastarea obstii, sa fie un om de vaza. charles dickens prezinta aceasta calitate de o maniera incintatoare in david copperfield:
- fratele tau este un om placut, peggotty? am intrebat cu prudenta.
- oh, de-ai sti cit este de placut! exclama peggotty.
puneti-va aceasta intrebare cu privire la cei mai multi dintre prietenii si cunoscutii dvs si veti fi surprinsi cit de rar raspunsul pe care-l dati va fi la fel ca al lui peggotty.'
oh, la belle epoque... :)

El Desdichado spunea...

Din păcate jurnalul lui Mateiu e pierdut se pare pe vecie...Tot Ion Iovan povesteşte în Portretul unui dandy român aventura tristă a acestuia.
''Ultimele însemnări...'' sunt scrise în spirit matein şi totuşi se simte că e o scriere de tipul ’’în genul lui...’’, o imitaţie-e drept de foarte bună calitate- dar nu neapărat ceva autentic. Poate rămâne pentru mateini în cel mai bun caz o evanghelie apocrifă...Probabil că mai păstrez o oarecare ranchiună pentru ceea ce mi se pare într-o oarecare măsura o blasfemie. E drept, acum ceva vreme aş fi fost poate mai vitriolant, dar acum ca matein moderat pot să tratez demersul lui I.I. cu o oarecare detaşare & chiar simpatie cumpătată.
Felicitări pentru postare, dar sper totuşi ca popasul tău prin blogosferă să fie mai degrabă vremelnic. ;)

mewsette spunea...

ba io crez ca e f utila cartea lui iovan. blasfemie sau nu, mateiu ar fi trebuit sa-si scrie singur memoriile sau jurnalu' si sa-l puna sub cheie. daca iovan ar fi avut( poate a avut) jurnalul original , nu se stie ce efecte ar fi avut, poate jurnalul personal era mai prost scris:P
si sper ca dl. als abia sa inceapa joaca de-a bloggeritul, il prinde f bine:) doar ca n-are rival:)