povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
duminică, 12 septembrie 2010
Personajul „Mateiu”

Chiar fără notațiile dezvăluitoare ale lui Iovan care ni-l apropie pe Mateiu aproape epidermic, zi de zi, de la 1 ianuarie 1935 la 16 ianuarie 1936, ni-l închipuim pe acesta de tot uscat, “maricizat”, mineralizat – un hedonist căruia nu-i vor fi rămas decît două plăceri pe lume: mania grandorii și gastronomia fină. Pe prima o rezolvă ținînd, compulsiv, evidența celor cîteva decorații primite de-a lungul timpului, primenindu-și garberoba cu piese hors-pair, privind fix spre constelațiile aristocratice și transformînd Sionu – conacul de la Fundulea al nevestei – într-un soi de “palazzo eminamente agrar” de tot rîsul, cu „nobila” flamură galben-verde, concepută de Mateiu, fîlfîind peste ostrețe și crescătoria de curcani; pe cea de-a doua, dejunînd nesmintit la Capșa și trăgînd cu ochiul, pofticios, la delicatesele culinare puse-n vitrină la “Niculescu”... Este o existență veramente vegetativă, de mic parazit social (ceea ce a fost toată viața), pe care imaginația Artistului o transmută necontenit, cu mult zel, în “aur” fantasmal. De fapt, Mateiu Caragiale a trăit – dintotdeauna – în propria sa ficțiune, care l-a ajutat să suporte mai ușor inadvertențele realității. A fost un dandy, într-adevăr, dar unul paradoxal: unul ce refuza, scîrbit, o “vulgaritate” a luxului la care nici nu avea acces. Aerul acela guindé, contrafăcut, pe care i l-a remarcat Călinescu – comparîndu-l cu “un majordom în concediu duminical” - reiese și din “autoportretul” făcut de Iovan, chit că acesta l-a pictat în culori mult mai tandre decît cărbunele călinescian. Dar impresia finală este aceeași: fascinat de o nobilime la care n-a ajuns decît printr-un mariaj de formă, Mateiu a ratat totul în viață – mai puțin statura (și statutul) de Personaj. A fost un nefericit, un (am spune azi) loser auto-iluzionat; iar sfîrșitul - “dramatizat” cu pudoare și înțelegere de Iovan – i-a fost de o tristețe cu atît mai usturătoare cu cît pare “repetiția” finalului din Bietul Ioanide al aceluiași Călinescu. Mai tineți minte? Tot romanul se așteaptă moartea bătrînului și mereu-suferindului profesor Conțescu, căruia mai tînărul Gonzalv Ionescu aștepta să-i ia locul; or, atunci cînd se anunță “A murit, a murit!”, lumea – pe bună dreptate – crede că a murit Conțescu și clatină din cap. “Nu Conțescu, nu Conțescu, a murit Gonzalv Ionescu!” - sună, dacă-mi amintesc bine, ultima replică a cărții.
Mateiu Caragiale a fost un Gonzalv Ionescu: a avut ghinionul să moară, bietul, înaintea bătrînei Marica... alș

4 comentarii:

mewsette spunea...

marica era mai batrana cu 25 de ani. ar fi putut sa-i fie mama, era cu 5 ani mai mare decat maica-sa. si era si urata. dar era de vita nobila si avea si mosie. mateiu era intr-adevar un personaj, foarte colorat si plin de surprize, un personaj care ar fi umplut cu succes paginile unei carti scrisede de maupassant, sa zicem( si la francezi exista obsesia, cultul pt titluri nobiliare, dar asta in alta postare).
cred ca daca ar fi avut curaj si ar fi trait in alta tara( sa zicem franta), toate vitziile, nemplinirile dumisale, parerile personale ar fi fost mult mai ordonate si captivante.nu avea simtul asta organizat nativ al lui ion luca( caragiale al' batran scria si rescria de zeci de ori un fragment). nu avea nici puterea de a se autoridiculiza( si era ridicol pana la lacrimi). n-avea nici macar maretia contrafacuta a unui marunt boier rus sau polonez scapatat sau parvenit. mateiu isi hranera schizofrenia (la 14 ani […] îşi confecţionase deja lumea imaginară care îi va servi de refugiu) si ergocentrismul cu iluzii. din pacate, mateiu e geniul ratat si fiul lui tac'so.( ar fi uluitor sa se descopere in urma vreunui test adn ca mateiu nu era fiul sau:) :)
n-am citit 'sub pecetea tainei' si nici 'soborul tatelor', iar 'craii...' mi s-a parut inegala, cu accente de mare interes. asta f pe scurt si expeditiv. ii lipsea o tehnica bine pusa la punct, pentru ca talent avea, da, avea.
s-a spus de el ca avea 'vocatia esecului'. nu cred ca a esuat, dovada stau azi sutele de admiratori:) un timp, cancanurile biografice despre mateiu i-au adus dezavantagii pe plan literar. azi insa, e o reclama buna. si tac'so a murit in timpul unei partide de sex la berlin, de ce fiu-su n-ar fi socat cu o intreaga viata de 'apucaturi'?

HetaeraEsmeralda spunea...

Mewsette, de ce ti se par Craii o opera inegala? Eu cred ca universul lui e mult prea fascinant si mult prea din alta lume ca sa mai discutam detalii din astea tehnice :D parerea mea! :)
Cat despre iluziile lui...stii, cum spuneam...e nedrept ca oameni care se nasc cu o constiinta reala a aristocratiei nu au acces la ea asa cum si-ar dori...On the other hand, am si convingerea ca tocmai aceasta neimplinire i-a servit de substanta poetica (spun poetica referindu-ma, evident, mai ales la proza lui - se-ntelege de ce :D)

Liviu Drugă spunea...

Pentru o nuanta si-un accent in plus: http://www.danielvighi.ro/2010/09/cultura-supravietuirii-si-aceea-a-dezvoltarii/

Malissa spunea...

Some really nice and useful info on this site, besides I believe the layout has excellent features :)