povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
vineri, 3 septembrie 2010
Să nu spuneţi că ajungând într-un loc nou, într-un oraş sau peisaj dintr-o ţară străină, nu aţi avut niciodată senzaţia că aţi mai fost pe acolo. Remo Bodei arată ce spunea Bergson şi anume că în senzaţia de déjà vu nu retrăim întregul trecut într-o succesiune rapidă de imagini fotografice: apare doar un moment din acesta şi e confundat astfel cu prezentul.

Opera de artă face să coexiste gândirea raţională, care discerne şi argumentează pe baza criteriilor de adevăr şi fals, şi logica dorinţei, care neagă orice distincţie, fie ea şi temporală, şi echivalează asimetriile.  Literatura construieşte un context de plauzabilitate a implauzibilului, suspendă adeziunea la criteriile de judecată  şi ne impinge să credem în incredibil.

Când ne acaparează o carte trăim două vieţi: una reală şi cotidiană, şi alta virtuală, în care pătrundem în momentul când deschidem cartea. Cine a citit Oraşele invizibile de Italo Calvino nu se poate să nu-şi depoziteze în minte palate urcate în vărf de stâncă, pieţe încadrate de clădiri monumentale, statui imense şi ciudate de oameni şi zei etc. De aceea dacă vizitezi piramidele de la Gizeh şi Sfinxul din Egipt sau piaţa San Marco din Veneţia nu se poate ca unele imagini „imprimate” din carte în mintea ta să nu se suprapună peste realitatea mirifică şi concretă care-ţi apare în faţa ochilor.

Este analizată şi concepţia lui Nietzsche legată de fenomenul déjà vu şi anume cel al eternei reîntoarceri : tot ceea ce trăim retrăim; tot ceea ce vedem am mai văzut  o dată; fiecare nouă cunoştinţă e o re-cunoştinţă. „ Noul e întotdeuna vechi şi vechiul întotdeuna nou.”. Şi Eminescu are un vers foarte asemănător : „Toate-s vechi şi nouă toate”.

Dar „Revoluţia portocalie” din Ucraina din 2004 sau Revoluţia televizată din aprilie 2009 din  Republica Moldova nu semănau cu Revoluţia română din 1989 ?

Găsesc însă un mai mare miracol decât fenomenul déjà vu scrierile unor autori care la o vârstă de sub 30 de ani au creat un univers cât se poate de real cu eroi de vârstă mult mai înaintată. De exemplu Elias Canetti care  încă de la  26 de ani a văzut în amănunţime cum arăta şi ce simţea personajul său din romanul Orbirea, savantul Peter Kien, care era bătrân. Dacă senzaţia de  déjà vu este legată de o trăire a trecutului, cum poate un scriitor fără experienţă de viaţă să prevadă în detaliu viitorul ?

0 comentarii: