roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 4 octombrie 2010
Iluzionistul Yehudi găseşte un mic cerşetor pe străzile din Saint Louis şi îl transformă într-o celebritate. Maestrul îşi dedică toată priceperea în iniţierea şi formarea micului orfan, astfel încât acesta ajunge la nişte performanţe incredibile. „Aveam doisprezece ani când am mers prima oară pe apă. Omul îmbrăcat în negru m-a-nvăţat s-o fac şi n-o să m-apuc acum să pretind c-am prins schema peste noapte” povesteşte eroul de la început. Lui Walter Rawley maestrul îi promise că-l va învăţa să zboare.

Walt nu dorea acest lucru; el dorea doar o viaţă normală. Dar nu era după el. Destinul său era hotărât: va ajunge cineva, o mare personalitate, bogat şi adulat de lume. Ce-ar putea să facă un om ca să obţină o astfel de poziţie ? Să devină preşedintele S.U.A ? Să fie star de cinema ? Vedetă rock ? Sfânt de peşteră ? (pentru că există şi sfinţi de deşert, de vârf de munte, de junglă etc.). Nu. El va fi precum Iisus. Va face minuni şi va fi el însuşi o minune.

La început a fost simplu. Micuţul Walt a fost adăpostit în casa lui Yehudi (o fermă). Acolo însă constată că era şi locul său de muncă. Iar muncile sale au fost teribile. El nu pricepea contrastul dintre dragostea cu care era înconjurat şi duritatea probelor la care era supus. În afară de acest aspect, cel mai ciudat era faptul că maestrul nu-i preda  nimic în direcţia învăţatului zborului, punându-l la încercări care n-aveau nicio legătură cu acesta.

La unul din antrenamente Yehudi îl îngroapă de viu. Walt mărturiseşte : „…după ce ai petrecut un răstimp în măruntaiele de dincolo, […] lumea n-o să ţi se mai  pară niciodată la fel. Devine nespus de frumoasă. Să simţi ţărâna deasupra ta e un lucru […], dar adevărata groază nu începe decât mai târziu, după ce ai fost dezgropat şi poţi să te ridici şi să păşeşti din nou.” Maestrul mai are şi alte groaznice metode de „a-l învăţa să zboare”. Din când în când, în camera lui nevăzut de nimeni, Walt face salturi ridicole de la pământ. Până la urmă tânărul îl întreabă pe maestrul său când vor începe lecţiile propriu-zise. „Oho, mai e foarte mult până acolo”. Între timp ei cutreieră America făcând diferite numere de circ. Şi viaţa lor este deosebit de grea, un coşmar.

Walt nu are voie la nicio bucurie, la viaţă personală şi nici nu are acces la ceva de acest gen. Spre sfârşit Walt spune:

”Trebuie să-nveţi să încetezi să fii tu însuţi.  Cu asta începe şi totul urmează de-aici. Trebuie să te laşi evaporat. […] Puţin câte puţin, începi să cântăreşti mai puţin decât nimic. Închizi ochii; îţi întinzi braţele; te laşi evaporat. Şi apoi, puţin câte puţin, te desprinzi de pământ.

Uite-aşa.”

Îmi pare rău că trebuie să stric vraja acestor fraze de la sfârşitul cărţii. Vreau doar să spun că romanul acesta al lui Auster mi-a dat o senzaţie de nesfârşită melancolie şi o apăsare pe inimă, dar nu una  dureroasă, ci una uşoară ca un fulg. Ca un balsam imaterial.

4 comentarii:

pantacruel spunea...

nu sa ma laud spun ca am citit aproape toate cartile lui auster (dintr-o suflare), iar pe asta inca nu :)
as parafraza inceputul insemnarii tale afirmind ca paul auster gaseste zeci de mici cersetori de povesti pe strazile din toata lumea, ii transforma, peste noapte, in altceva invatindu-i (eventual) sa zboare :P

isuciu spunea...

pantacruel:

frumos spus!

dan-liviu boeriu spunea...

paul auster e o minune! am citit "trilogia new york-ului" acum câţiva ani şi, recent, "leviatan" - care m-a emoţionat profund. am şi scris despre el, pe blog.

isuciu spunea...

dan-liviu boeriu :

am citit si eu "trilogia" si multe altele de paul auster. leviatan n-am citit dar am vazut ce-ai scris pe blog si mi-ai starnit cheful.