roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 11 octombrie 2010
Paler a iubit nisipul cald al Mediteranei. Deseori scria  pe nişte caiete sau foi peste care adierile de vânt aruncau fire de nisip. Aşa a scris probabil şi această carte, care este o mărturie a dragostei sale faţă de soare, de mare, de grecii antici, de miturile care cuprind înţelepciunea lumii. În Scrisoare domnului Burckhardt el spune: „…invocând mitologia, eu nu le-am cerut zeilor decât să le folosesc numele pentru cauza mea personală […] în această lume există mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit.

Aflându-se în preajma Parthenonului, Paler ne atrage atenţia că deşi statuile şi monumentele exprimă o înţelepciune exemplară, nu trebuie să uităm că grecii l-au aclamat pe Nero în circuri şi pe pistele de alergări. Că atunci când cucereau o cetate, toţi bărbaţii erau omorâţi iar femeile erau luate în sclavie. Şi autorul îl întreabă pe Burckhardt dacă nu cumva Elada  a fost opera lui Hölderlin, a lui Nietzche, a lui Winckelmann şi a lui Ghoethe, a lui Renan şi a tuturor celor care au avut nostalgia ei ?

În scrisoarea către Chamfort,  Paler arată că biserica nu s-a gândit să-l canonizeze pe Don Quijote ca pe Don Juan, fiindcă nicio religie nu se teme de iluzie, cum se teme de dragoste. Pentru că dragostea afirmă tot timpul că unica şanşă de a fi fericiţi este aici şi că din aceleaşi motive Afrodita a ieşit pe un ţărm. Îar în timp ce iubirea  ne cheamă să înflorim pământul, religia ne îndeamnă să ne preagătim pentru viaţa de apoi.

Octavian Paler l-a certat serios pe Rousseau . „De ce am dori un paradis înaintea cărţilor, dinaintea statuilor?” scrie el. Dorind paradisul lui Rousseau, ne-am ridica împotriva greşelilor culturii, dar şi împotriva victoriilor şi speranţelor ei. Căci o pădure poate fi frumoasă fără să spere nimic. În schimb, nu există nicio operă frumoasă făcută de oameni care să nu spere .

Cartea conţine scrisori imaginare către Pavese, Kafka, Flaubert şi alţii. Octavian Paler a călătorit mult. Sunt foarte mulţi oameni care au cutreierat pământul, dar Octavian Paler a văzut peste tot monumentele şi a descifrat lumea spirituală ascunsă unui ochi obişnuit. O simpla piatră de pe malul mării, nisipul sau soarele îl ducea cu gândul în Grecia antică, la semnificaţiile adânci ale marile sculpturi, temple, poeme şi teorii filosofice.

Paler a spus deseori că înainte grecii luptau cu barbarii din afara cetaţilor. În  prezent, barbarii au patruns în cetate şi s-au amestecat cu populaţia civilizată.  Acest aspect a dus la coborârea nivelului general de cultură şi omenirea a fost trasă-n jos.  Deşi  apăsat de invazia barbarilor Octavian Paler  arată că speranţa există şi este reprezentată de frecventarea operelor  marilor oameni de cultură: Unamuno, Camus, Rilke, Proust etc, cărora le aduce un omagiu prin scrisorile sale imaginare.

7 comentarii:

dan-liviu boeriu spunea...

da, faină carte. am avut o perioadă de citit-intens-paler acum câţiva ani, am citit vreo 11 cărţi ale lui şi mi-au plăcut. ediţia asta are, în schimb, nişte coperte foarte kitsch, după umila mea părere. evident, nu e atât de important, având în vedere că ne interesează conţinutul. doar că e păcat ca o carte frumoasă pe dinăuntru să fie îmbrăcată în straie atât de lucitor-greţoase.
p.s. revedeţi, vă rog, ultima dv. frază. nu are sens. poate avea sens doar dacă înlăturaţi acel "care" de după "barbarii".

isuciu spunea...

dan-liviu boeriu

Sper ca am formulat mai bine. Cartea este mai veche si nu face parte din cele frumos prezentate din seria noua de la Polirom. Si eu le-am citit aproape pe toate; astept doar Autoportret intr-o oglinda sparta.

dan-liviu boeriu spunea...

:) nu, tot nu e bine. ce se întâmplă cu barbarii aflaţi acum în cetate? nu au niciun predicat!

Liviu Drugă spunea...

E interesanta preferinta lui pentru mare. Mi se pare ca stilul lui este foarte riguros si detasat, ceea ce, in viziunea mea, se afla mai aproape de atmosfera montana. (Recunosc, mie nu imi prea place marea!)

isuciu spunea...

Liviu Drugă:

Cred ca in general marea creeaza o nostalgie aparte. Mai ales Mediterana, spatiu al miturilor grecesti.

Serban Tomsa spunea...

Cartea asta m-a fascinat în prima tinerețe... Era singurul lucru luminos de care mă agățam în lunile lungi în care am stat într-un spital studențesc... Mi-a adusese prietena mea Emilia. Țin minte că dormeam cu volumul lui Paler sub cap și l-am purtat apoi tot timpul cu mine, până mi l-a furat cineva, în căminul din Grozăvești...

isuciu spunea...

Serban Tomsa:

Cartile lui Paler sunt ca un balsam, mai ales cand esti intr-un spital.