povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
duminică, 3 octombrie 2010
Sunt încă mulţi oameni care se întreabă la ce folosesc cărţile. Te distrează sau te-nvaţă ceva ?  Sunt întrebări la care nu se găsesc răspunsuri în cărţi. Problemele de viaţă sunt uneori aşa de complicate şi atipice  încât nicio carte nu are soluţii pentru dilemele tale. Sunt multe case fără biblioteci. Când ai greutăţi te rogi la Dumnezeu. Dar cine nu crede în divinitate ?  Aici ar interveni filosofia, concepţia proprie despre lume.

Oferă credinţa sau filosofia o împăcare cu ideea morţii ?

Romanul lui Irvin D. Yalom are desigur o poveste. Deşi este vorba de filosofie, cartea este o ficţiune scrisă cu aplomb şi talent.

Medicul psihiatru Julius Hertzfeld se trezeşte brusc în faţa morţii. I se depistează un cancer în fază avansată. De fapt, i se mai dă un an de zile. Problema lui este cum să trăiască această scurtă perioadă. Ce să facă să scape de panică? El se ocupă de câţiva pacienţi pe care-i tratează prin metoda folosirii unui grup.  O etapă importantă în carte o constituie întâlnirea lui Julius cu Philip Slate. Un admirator al lui Shopenhauer. Aflăm multe lucruri despre filosof. Şi apropo de aspectul ridicat la început - la ce folosesc cărţile ?- personajul Philip ne spune că opera principală a lui Shopenhauer „Lumea ca voinţă şi reprezentare” abia a ajuns să  fie tipărită. Singura lucrare bine vândută a fost Parerga şi paralipomena . În această carte de mici dimensiuni Shopenhauer dă nişte sfaturi de viaţă. Frazele lui încep să circule pe buzele tuturor. Cartea este utilă. Dacă ai probleme gândirea lui Shopenhauer te ajută. Parerga şi paralipomena oferă lecţii despre cum să gândim independent, cum să evităm alienarea supranaturalului, cum să avem o părere bună depre noi înşine. Păi nu e extraordinar ?  Deşi dacă ne uităm în jur cred că noi românii nu avem nevoie de partea asta. Se pare că la noi nu există proiecte pe termen lung. Aşa cum guvernările noastre încep mereu drumuri şi poduri noi în loc să le termine pe cele începute cu ani de zile în urmă, tot astfel la nivel individual românul nu-şi propune obiective de lungă durată. Şi aici nu e vorba de vreo concepţie de viaţă bazată pe contemplaţie, ci pur şi simplu de lene. De ce are atâta forţă această pornire caracteristică zonei balcanice ? Cum de preferă cineva să moară de foame în loc să iasă din starea plăcută de moleşeală şi să facă un efort cât de mic pentru a-şi câştiga existenţa ? Povestea lui Ion Creangă despre leneşul dus la spânzurătoare este o proză  care oferă generoase interpretări filosofice. În fond, leneşul nu punea nici un preţ pe viaţă şi nu-i era frică de moarte.

Eroul cărţii lui Irvin D. Yalom nu se mai întreabă ce este fericirea. Îl preocupă numai supravieţuirea. Philip Slate, prietenul său, îi spune că singurul filosof care a arătat omenirii cum e mai bine să trăieşti a fost Shopenhauer. Într-un grup de terapie intensivă Shopenhauer ar cultiva următoarele principii :

-         Să nu dai curs nici iubirii, nici urii constituie jumătate din înţelepciunea lumii: să nu spui nimic şi să nu crezi nimic, cealaltă jumătate;

-          Singura modalitate de a dobândi superioritatea în relaţiile cu ceilalţi oameni este de a lăsa să se vadă că eşti independent de ei;

-         Să uiţi, în orice clipă, trăsăturile urâte ale caracterului unui om este ca şi cum ai arunca bani câştigaţi cu greu. Trebuie să ne protejăm faţă de familiaritatea prostească şi prietenia prostească.

Philip încearcă să se comporte conform acestor principii.  Ele sunt caracteristice unui mizantrop. Analizându-şi viaţa pe care a trăit-o pacientul Philip spune că aceasta a fost  constituită numai din necazuri şi momente nefericite.  Julius îi întreabă pe fiecare din participanţi dacă şi-ar lua viaţa de la început. Ai vrea să treci din nou prin tot ceea ce ai trecut sau ai vrea să retrăieşti altfel ? Majoritatea răspunde că nu doreşte o existenţă repetată.  O viaţă e destul.

16 comentarii:

ilinca spunea...

Or fi avut motive similare si acei participanti sa nu fie incintati de perspectiva de a-si retrai viata: "Si chaque seconde de notre vie doit se répéter un nombre infinis de fois, nous sommes cloués à l’éternité comme Jésus-Christ à la croix. Cette idée est atroce. Dans le monde de l’éternel retour, chaque geste porte le poids d’une insoutenable responsabilité. C’est ce qui faisait dire à Nietzsche que l’idée de l’éternel retour est le plus lourd fardeau."

isuciu spunea...

Ilinca:

Potrivit conceptiei lui Schopenhauer, nimeni nu ar dori sa-si retraiasca viata. Tu ai vrea ?

als spunea...

pt k toata lumea ar vrea o 'versiune expurgata' a propriei vieti - una din care sa poti sterge momentele neplacute... or, adevarata intelepciune - zic eu - este sa-ti dai seama k totul vine 'la paket' cu contrariul sau; & k fericirea insasi este intervalul dintre acele momente neplacute, fiind potentata de ele (k in bancu ala cu scosul animalelor din casa).
dk esti destul de 'zen' sa intelegi asta, atunci traiesti fericit :)

ilinca spunea...

Sa retraiesc efectele tuturor deciziilor pe care le-am luat... nu, nu as vrea.

isuciu spunea...

als:

Mai exista si aspectul acela din filmul " Ziua cartitei" in care tipul traia mereu aceeasi zi. Nu mai exista nicio noutate, niciun neprevazut, nu trebuia sa mai lupte pentru nimic si nu mai avea nici satisfactia invingerii unor greutati. Sa fii destul de 'zen' trebuie sa ai si inzestrarea respectiva... altfel s-ar repezi cu totii sa fie zen. Si o filosofie e buna daca ti se potriveste...

isuciu spunea...

Ilinca:

Nu numai asta; dar si evenimentele dure ale vietii si inevitabile ca moartea parintilor sau etc. Nu poti sa traiesti numai momente fericite.

El Desdichado spunea...

Scrie excelent Yalom. Eu i-am citit ''Minciuni pe canapea'' si am ramas impresionat de tip. Daca esti interesat sa afli mai multe despre viata & filosofia lui Schopenhauer iti recomand cartea lui Safranski- Schopenhauer si anii salbatici ai filozofiei- e o carte delicioasa.

isuciu spunea...

El Desdichado :

Am mai citit de Yalom Plansul lui Nietzsche.
Am notat Safranski.

MB spunea...

Safranski e destul de tehnic în general. Dar, nu știu cum, reușește să aibă oarece umor în cărțulia despre Scopenhauer. O recomand și eu.

isuciu spunea...

MB:
Ok

tristetea pamantului spunea...

in sfarsit, iata un motiv serios sa-l caut pe Shopenhauer, pe care l-am evitat cat am putut fiindca e un misogin ordinar. principiile alea daca or fi a le lui mi se par dintr-o data foarte sanatoase. se iarta misoginia. in context. danke

isuciu spunea...

tristetea pamantului :

La restaurant Shopenhauer mergea singur, dar platea doua locuri ca sa nu se mai aseze nimeni la masa lui. Ura oamenii - un adevarat mizantrop.

tristetea pamantului spunea...

mi-e din ce in ce mai simpatic. greu de invins

als spunea...

paradoxul e k ne plac mizantropii, stiind k reciprok nu poate fi valabila... :P

isuciu spunea...

als:
:)

nihilistul spunea...

Schopenhauer a fost aproape toata viata ( mai exact pana in 1851 toamna cand i-a aparut Parerga und Paralipomena si a cunoscut succesul) cel mai feroce critic al lui Hegel. De fapt, il ura pentru succesul sau, (hegelianismul era in epoca o adevarata religie). asa cum ii ura pe Schelling si pe Fichte. In perioada profesoratului din Berlin si-a pus cursul la aceeasi ora cu cel al lui Hegel. Faza naspa e ca la cursul sau veneau trei tzantzari, iar la Hegel, admiratorii se calcau in picioare. In schimb, Goethe il laudase intr-o epistola si drept urmare cu cel din urma avea relatii cordiale. Ba chiar, la recomandarea lui, a scris un tratat in trei culori -; ))) Tot Goethe i-a dat o scrisoare de recomandare pentru Byron, insa Arthur ( care avea o fata de croncobaur) s-a suparat si pe Byron, si nu ideologic, ci dintr-un motiv cat se poate de fizic: Byron avea mecla mai comerciala si vrajeala mai fina la gagici, motiv pentru care s-a bucurat de gratiile ( i-a rupt curu) unei frumoase venetiene, pe numele ei Teresa Fuga, de care Arthurica se indragostise. Shopenhauer s-a certat inclusiv cu masa si cu sorusa in urma unor discutii privind administrarea averii, motiv pentru care nu s-au mai vazut niciodata. La despartire le-a spus : " daca cineva e filosof, asta nu inseamna ca trebuie sa fie si oaie " lol