roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 19 octombrie 2010
Discutând despre cartea sa cu Daniel Cristea Enache la o emisiune de pe TVR Cultural, Ioan Groşan spune că ne lipsesc în general din literatura noastră temele majore deoarece actuala generaţie de scriitori n-a trecut prin mari dificultăţi, ca deportările sau arestările din anii '50, ci a dus în general o viaţă destul de puţin zguduită de evenimente « tari ». Pentru Ioan Groşan epoca lui Ceauşescu,  revoluţia din 1989 şi degringolada care a urmat, precum şi această tranziţie nesfârşită cu teribile şocuri în plan material şi social nu înseamnă cine ştie ce grozăvii.

Am crezut că scriitorul nu a resimtit cu aceeaşi intensitate ca toată lumea zguduirile prin care a trecut societatea românească, dar nu era aşa. Cartea sa « Un om din Est » se referă la ultimii ani ai dictaturii şi se opreşte cu acţiunea  chiar în ziua începerii revoluţiei din 1989. Cartea reprezintă pariul său cu romanul. Excelând  în  proza scurtă, - povestirea sa Caravana cinematografică fiind ultracunoscută şi ecranizată,-  autorul a pornit spre scrierea acestui roman cu multi ani în urmă cu ambiţia şi convingerea că romanul este un corolar al unei opere scriitoriceşti.

Personajele sunt locuitori ai unui orăşel de la poalele Făgăraşilor, care au poveşti care se întersectează. Ioan Groşan are un mare talent de povestitor şi o mare poftă de a ne relata diferite fapte şi amănunte care s-au petrecut în orăşel în ultima perioadă a epocii lui Ceauşescu. Ceea ce frapează în descrieri este distanţarea binevenită a autorului faţă de dramatismul epocii  în care cizma securităţii a apăsat cel mai tare peste grumazul populaţiei. Într-un orăşel mic toată lumea se cunoaşte şi amănunte intime care într-un oraş mare  rămân pe veci necunoscute, sunt acolo aflate şi comentate de toţi la cinci minute după ce se produc.

Totul se afla imediat. Sari- neni, o unguroaică singură şi nu prea tânără, învârte bărbaţii pe degete. Ea îl ţine în gazdă pe Iuliu Borna, tânăr profesor repartizat să predea la scoala din orăşel. Amantul femeii  este sasul Willy Schuster, profesor şi coleg cu Borna. Se întruneau în casa unguroaicei  Nelu Sanepidu, Willy şi Borna, jucând pocker şi bând foarte mult.

Romanul oferă pasaje pline de savoare prin capitolele  numite « Din însemnările erotice ale lui Nelu Sanepidu (tot profesor la şcoala din orăşel). Nelu Sanepidu se hotărăşte să aibă cât mai multe femei este posibil în viaţa  lui. Îşi face şi un plan de cuceriri, cu hartă şi steguleţe. Dar se duce în alte oraşe pentru a se putea desfăşura în voie.

La un moment dat el spune că a intrat într-o cofetărie şi a văzut o femeie tânără mâncând o savarină. Reflecţia lui : « Pentru mine o femeie care mănâncă singură la o masă o savarină este o femeia pe jumătate futută ».  Punându-şi costumul lui cel mai bun soseşte în Bucureşti şi se aşază la o terasă (cea din faţa restaurantului Dunărea). Apar două femeiuşti la o masă din apropierea sa, dar speranţa lui de a cuceri pe vreuna din ele nu e prea mare. Asta până când una din ele îşi scoate ţigările şi nişte chibrituri. Atunci el se luminează la faţă. Dintr-odată ţinta lui este ca şi atinsă.

De ce ? Citez în continuare : « Aţi ghicit ? Chibritul de Brăila ! Produs de harnicul colectiv de oameni ai muncii din oraşul de pe Dunăre, care numai în primul semestru al anului în curs au raportat  Partidului, Secretarului său general, că au îndeplinit planul la toţi indicatorii de bază, sporind productivitatea muncii şi obţinând astfel în cadrul întrecerii socialiste şi-n premieră mondială CHIBRITUL CARE NU IA FOC ÎN RUPTUL CAPULUI !  ». Şi Nelu s-a ridicat elegant de pe scaun şi-i oferi un foc cu o brichetă « Zippo ». Restul a curs ca după un scenariu. Scena de amor de la Muzeul Satului este de un haz nebun.

Problema modului în care tratează Groşan dictatura nu vine din nesesizarea aspectelor dramatice, dure ale vieţii de atunci ; vine de la viziunea sa asupra vieţii în general. Erotismul este motorul societăţii şi el motivează toate acţiunile oamenilor. Partea de represiune este estompată şi înecată într-o avalanşă de fapte în care pe primul plan apar relaţiile sexuale. Erotismul pune lumea în mişcare.  Tema este stăpânită de Ioan Groşan în mod ireproşabil şi determină firesc destinul personajelor şi mersul întâmplărilor.

Dar la un moment dat în carte apare o notă distonantă : personajul Grigore Samsaru. Fac presupunerea că autorul a simţit că scrierea sa se înscrie pe o singură traiectorie şi  a hotărât că trebuie să rupă ritmul (care curgea foarte bine, de altfel) şi este cazul să introducă altceva. Grigore Samsaru este un personaj livresc cu nume special ales să amintească de Metamorfoza lui Kafka. Deosebirea faţă de Gregor Samsa este că Samsaru nu se transformă în gândac, ci doreşte să devină membru de partid.

Altă divagaţie faţă de nota generală a povestirii este una în care este vorba de un cerb imens apărut în mod miraculos într-o zonă în care nu erau astfel de animale. Este anunţat Tovarăşul şi se organizează o vânătoare la care apare însuşi Ceauşescu. Povestea are haz şi este foarte bine scrisă, dar pare a fi lipită în mod forţat în roman. Ca să fie roman.

Şi este un roman foarte bun. Deocamdată numai primul volum.

5 comentarii:

Twitted by moftangiul spunea...

[...] This post was Twitted by moftangiul [...]

Serban Tomsa spunea...

Voi căuta să citesc și eu cartea lui Groșan, dacă zici că e bună. Citisem un fragment într-o revistă literară și rămăsesem în dubiu... Dar un roman nu se poate judeca niciodată după câteva pasaje...

isuciu spunea...

Serban Tomsa :
Da, romanul e bun!

El Desdichado spunea...

Pare un roman delicios.:D
Grosan e unul din preferatii mei cand vine vorba de literatura valaha, sper sa-mi cumpar cartea la targul asta care trebuie sa vina. :)

isuciu spunea...

El Desdichado:
Cred ca asemanarea cea mai potrivita este cea cu Bohumil Hrabal. De multe ori am ras in hohote.