povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 16 august 2010
La ProTV Internaţional, care se prinde la bulgari, am văzut un interviu de pe litoralul românesc. Nişte românaşi se plângeau de murdăria de pe plajă. “Dar dumneavoastră unde aţi depus gunoiul ? “ a intrebat reportera. “Păi colea aşa! “ au zis ei arătând nişte pet-uri de lângă prosoapele pe care stăteau (prosoape pe care era imprimat câte-un nume de hotel).

La bulgari toată lumea aruncă gunoiul la coş.

Nemţii în Bulgaria au construit hoteluri şi au venit cu sistemul lor de management.

Noi suntem un popor care ne facem singuri rău şi p-ormă ne plângem.

Nişte poze din staţiunea bulgărească “Sfinţii Constantin şi Elena” şi un filmuleţ cu valuri:

[caption id="attachment_3045" align="aligncenter" width="500"] Pe plaja la bulgari (I)[/caption]

[caption id="attachment_3046" align="aligncenter" width="500"] Pe plaja la bulgari (II)[/caption]

[caption id="attachment_3047" align="aligncenter" width="500"] Priveliste din balconul hotelului[/caption]

[caption id="attachment_3048" align="aligncenter" width="500"] Terasa in bazar[/caption]

 
miercuri, 11 august 2010
Sunt in statiunea Sfintii Constantin si Elena  din Bulgaria. Hotelul este minunat, plaja este minunata si eu sunt minunat de serviciile de aici. Cum de totul e asa de bine si de ieftin pe cand in Romania pe litoral - e invers. Cum s-a schimbat pe litoralul bulgaresc mentalitatea socialista cu un mod de o face lucrurile la fel ca in Spania sau Grecia ? Partea proasta e ca aici sunt multi rusi. In sistemul all inclusive poti sa mananci si sa bei si intre mese (nu pe jos!), adica aproape tot timpul. Asa ca rusii dupa ce se ghiftuiesc la micul dejun se asaza la coada la bufetul de gustari si bauturi, consumand cu o harnicie de stahanovisti: bere, vin, tarii, pizze, sandvisuri, cartofi prajiti, inghetata. La ora unu se muta la restaurant. Nu prea i-am vazut pe plaja, dar cred ca se duc mai pe seara. De fapt, pe aici sunt si destui romani. Dar si bulgarii (gazde) sunt ai naibii, aduc mereau mancare si bautura in cantitati mult mai mari decat ar putea vreo natiune indarjita sa bage la ghiozdan !
marți, 3 august 2010
Volumul „Târfe asasine” conţine povestiri. L-am citit cu mare interes şi plăcere. Începusem un roman de Roberto  Bolano, „Nocturnă în Chile”, dar l-am abandonat. Ca şi-n cazul lui Thomans Mann, povestirile sunt mult mai incitante decât romanele.

În povestirea Întoarcerea, eroul principal, un bărbat tânăr, îşi pierde cunoştinţa în timpul unui dans dintr-o discotecă. Are un atac de cord şi moare. De fapt el nu ştie exact dacă a murit sau nu fiindcă înţelege cu minuţiozitate tot ce i se întâmplă. Vede acum se încearcă să i se facă respiraţie artificială şi alte  metode de resuscitare, dar degeaba. Prietena lui plânge peste pieptul său.

Este chemată poliţia. Un doctor declară decesul său. Este dus la morgă. Depus pe o targă şi acoperit cu o prelată neagră până peste faţă, este închis într-o cameră împreună cu alte cadavre şi minutele trec foarte greu. După cîteva ore apare un grup format din tineri îmbrăcaţi în halate albe. Tinerii au cercei în urechi, poartă tatuaje şi par cam dubioşi.

Eroul nostru se gândeşte că la morgă lucrează probabil nişte oameni puţin ciudaţi. Să faci autopsii şi fel de fel de lucruri cu nişte cadavre dovedeşte o oarecare perversitate şi sadism. Tinerii se ocupă de corpul său şi-l face frumos. Apoi îl închid în sac şi îl cară spre o maşină. Îl duc undeva. Mortul nu mai înţelege nimic. În curând ajung la o reşedinţă foarte frumoasă şi cadavrul este depus într-un salon luminat romantic. Cadavrul înţelege că este noapte.

De undeva apare gazda şi mortul tresare de surpriză : este Villeneuve, celebrul şi bogatul creator de modă. Tinerii dispar după ce dezveliseră cadavrul şi-l aşezaseră pe un pat. Atăta cam grăsuţ şi cu pielea bine întinsă, lină. Poate şi catifelată.

Villeneuve se dezbracă şi se lungeşte lângă cadavru. Bine, spun eu cadavru, dar pentru celebrul creator de modă acela nu era un corp de om mort. Era ceva deosebit de apetisant din punct de vedere sexual şi faptul se petrece. Ce fapt ? Să trecem. La sfârşit mortul îi spune : „Să-ţi fie ruşine !”.  Era prima dată când cadavrul vorbea. Villeneuve se scuză în toate felurile. „Te iert!” îi spuse mortul.

Povestirile lui Roberto  Bolano sunt scrise în general în cheie  realistă. Bolano plonjează în mijlocul unor momente din viaţa reală pe care le dilată până când scoate la iveală nişte aspecte stranii, dar verosimile. Asta cu excepţia situaţiei când povestirile încep cu fapte reale şi se continuă în fantastic, ca în cazul povestirii Întoarcerea.
duminică, 1 august 2010
În emisiunea „Ca la carte” din 1 august, realizatorul Cristi Tabără a pus în discuţie cartea Înghite Platon, nu Prozac !. Ideea principală a carţii este, dacă am înţeles bine, nedumerirea faptului că în actualitate nu se mai foloseşte filosofia pentru explicarea unor fenomene ale cetaţii şi nici în tratarea unor anomalii mintale.

În antichitate, Socrate făcea folosofie în piaţă printre oamenii simpli.Omul modern s-a blazat. Aurora Liiceanu a amintit o glumă a lui Einstein care spunea că la întrebările copiilor : de ce îmbătrânim ? de ce murim ? unde mergem după moarte ?, niciun adult nu le-a dat lămuriri :-??aşa că până la urmă s-au lăsat păgubaşi toată viaţa să se mai ocupe de aceste dileme. Omul modern caută să-şi trăiască viaţa cât mai din plin şi nu se-ncurcă să se întrebe: De unde venim? Cine suntem? Încotro mergem? ca în celebrul tablou al lui Paul Gauguin.

S-a discutat problema modului în care un bolnav psihic trebuie să se trateze: cu medicamente sau cu Platon ? Autorul cărţii subliniază faptul că medicii psihiatri trimit pacientul direct la farmacie în loc să depisteze daca omul nu are cumva o problema filosofică. Dar ce-i aceea ? Neliniştea că omul moare. Ce-ar putea să facă un medic în faţa acestei probleme ? Să-l mintă ? Nu se poate. Este zona în care niciun om nu poate fi manipulat. Să-l trimită la preot ? Nimeni nu mai crede în viaţa veşnică. Cade şi chestia asta.

Lou Marinoff , autorul cărţii, este de părere că filosofia este singura disciplină care poate ajuta. Cum anume ? Să te facă să gândeşti. Să-ţi iei din timpul trăit şi să gândeşti mai mult. Aici ar interveni filosofia practică. Să te pregăteşti de moarte. Să fii antrenat în acest exerciţiu de gândire până mori şi scapi de problemă. m/

Ar putea fi o soluţie, dar ce facem cu oamenii proşti ? Un studiu recent arată că 40% dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. Cum să le porneşti maşinăria gândirii profunde la cei care n-au nici motor ? Pe de altă parte oamenii aceştia sunt deja fericiţi. Nu-i chinuie gândul la moarte. Îşi trăiesc pur şi simplu viaţa. „Fericiţi cei săraci cu duhul !” :D/